Venit în conducerea Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud direct din mediul de afaceri preferă comunicarea directă şi abordarea frontală şi pragmatică în loc de retorica balcanică de genul: “să vedem ce putem face, să mai așteptăm, sunt multe hârtii de făcut”. Are o energie greu de stăvilit şi cel mai greu îl prinde partea cu hârţogăraia birocratică, inerentă unei asemenea poziţii administrative: „N-am venit în Consiliul Judeţean să stau pe un fotoliu, nu aşa se rezolvă problemele, ci în teren, la faţa locului”.

Părinţii l-au deprins cu munca încă de mic, deşi era unicul copil. „Mama era şefă de echipă la un CAP, era considerată cea mai harnică femeie din satul nostru, din Braniştea. A vrut să-i seamăn şi nu numai că m-a pus la muncă, dar îmi fixa şi sarcini mai mari decât ale celorlalţi. Evident că eu protestam: de ce sap eu cinci pomi când celorlalţi le-ai dat doar patru? Şi-mi spunea: tu trebuie să fii un exemplu pentru că eşti băiatul meu!”

Adeseori puştiul de şcoala generală îi surprindea pe adulţi cu remarcile sale, iar un bătrân cioban i-a prezis mamei că băiatul ei va ajunge departe: „Un grup de ciobani m-a luat odată cu ei să-i ajut să  ridice o stână. Când am ajuns la faţa locului, eu i-am întrebat senin: unde-i proiectul? Vă daţi seama, că eu, un copil de 10 ani i-am întrebat de proiect de construcţie pe nişte oameni care făcuseră zeci de stâne până atunci? Au râs de mine, dar unul dintre ei i-a spus mamei că eu am să fac ceva în viaţă”, îşi aminteşte Stelian Dolha.

Nici când a ajuns licean, nu s-a lăsat de muncă. În fiecare vacanţă de vară lucra cel puţin o lună la o fabrică de sucuri din Dej, să-şi facă bani de buzunar, dar şi să aibă pentru viitorul an şcolar: „ Nu mă trimitea nimeni, însă eu voiam să am banii mei. Să nu credeţi că era uşor. Mă trezeam în fiecare dimineaţă la ora cinci şi făceam naveta cu trei-patru colegi din Braniştea”. După liceu, pe care l-a absolvit în anul revoluţiei, s-a visat inginer electronist. A ajuns însă absolvent de filozofie la Cluj. Însă numai după 8 ani, pe care i-a petrecut într-o fabrică din Beclean, ca tehnician electronist. Îşi iubea meseria, dar şi independenţa financiară pe care i-o dădea locul de muncă, iar printre colegi trecea drept un meseriaş bun. „ După 8 ani am realizat că nu mă pot opri aici.Şi am dat examen la filozofie”, povesteşte Dolha. S-a mutat în Cluj, unde şi-a cunoscut soţia, studentă la medicină pe atunci.

„În mediul privat, dacă greşeşti, rişti să pierzi totul. Asta ar trebui să fie valabil şi în administraţie”

 Au revenit împreună în Bistriţa în 2003. Ea, medic gastroenterolog, singurul specialist de acest gen din Bistriţa, el, cu o licenţă în filozofie şi multă experienţă în munca din mediul privat. A ales să rămână pe acest drum şi şi-a deschis un mic magazin. Apoi cu un credit bancar şi multă muncă firma familiei a ajuns la patru magazine şi un cabinet medical de gastroenterologie, primul din Bistriţa de acest gen: „ sunt mândru că magazinele le-am ridicat la propriu de la zero, adică inclusiv clădirile sunt construcţiile mele. A fost complicat pentru că la un moment dat aveam o linie de credit cu multe zerouri, dobânzile o luau razna, iar nopţile dinaintea plăţii ratei lunare nu mai aveam somn. Şi gândiţi-vă că în toată perioada aceasta de criză n-am făcut concedieri, n-am trimis pe nimeni în şomaj, chiar dacă încasările firmei au scăzut drastic.  Doar cine a trecut prin stresul acesta, ştie ce înseamnă să fi angajator. Aici, în mediul privat nu prea poţi greşi, pentru că rişti să pierzi totul. Principiul ar trebui să fie valabil şi în administraţie”, mărturiseşte Stelian Dolha.

Experienţa din managementul privat îşi doreşte s-o transfere în administraţia publică, dar şi în activitatea politică, în ansamblu: „Ceea ce mi-am dorit de când am intrat în Consiliul Judeţean a fost să aduc aici ceva din experienţa şi responsabilitatea pe care am învăţat-o în mediul privat”.

Acum candidează la alegerile parlamentare pe Colegiul IV, singurul exclusiv rural din Bistriţa-Năsăud şi crede că experienţa sa de fiu de ţărani, de administrator al unor magazine rurale, dar şi de consilier local vreme de 8 ani într-o comună de pe câmpie, proiectele din Consiliul Judeţean destinate oamenilor de la ţară, îi vin ca o mănuşă. Este convins că oamenii îşi doresc să-şi recapete încrederea în cei care conduc: „Suntem datori să încercăm cu alţi oameni, chiar cu altă generaţie, pentru că nu se mai poate aşa. Acum avem posibilitatea să avem un nou început. Totul este dacă facem sau nu pasul”, este crezul lui Stelian Dolha.