S-a scris deja mai mult decât despre Leoni care are mii de salariaţi sau despre Teraplast care în ani de criză şi-a extins activitatea pe o suprafaţă care se încadrează în ceea ce înseamnă un parc industrial. Sigur că o idee originală merită promovată, însă în România aceste parcuri există în aproape toate judeţele, unele dintre ele funcţionează de câţiva ani buni.

Foarte mulţi se declară autorii acestei “idei”, se revendică părinţi spirituali însă nu ştiu să fi scris 2 rânduri adresate oficial Primăriei Bistriţa pentru realizarea unui asemenea demers. Nici nu au transmis scrisori unor potenţiali investitori, nici nu au primit solicitări în acest sens. Însă sunt foarte siguri că dacă betonezi câteva hectare de teren te invadează companiile straine şi rămâi fără şomeri. N-ar fi rău.

Până una alta, firmele bistriţene din zona de nord a oraşului, care plătesc milioane bune de euro la bugetul municipiului aşteaptă de câţiva ani reabilitarea a 5 km din Drumul Cetăţii. Prin proiectul de finanţare, Bistriţa, din resurse proprii, trebuie sa susţină cofinanţarea investiţiei cu câteva milioane de euro. Cât de uşor va fi rămâne de văzut.

Unii vor neaparat să bem de pe acum şampanie. În 2007 am cerut Primăriei Bistriţa implicare activă în recuperarea celor peste 300 miliarde datorii de la societatea Mopal. Asta presupunea un comportament de agent economic activ interesat, iar cele câteva hectare cu toate utilităţile, asfalt şi legătură directă la drumul european să revină municipalităţii, iar Primăria să le introducă în circuitul economic. Ce a reuşit conducerea primariei până astăzi, sper să aflăm. Și acum cred că astfel de spaţii trebuie utilizate.

Trebuie discutat cu proprietarii, să-i ofertezi cu ce poţi, taxe mai mici, parteneriate ş.a. Bistriţa are multe spaţii libere însă probabil că proprietarii ţin de preţ, poate nejustificat. E un joc în timp fiindcă nu poţi plăti impozite la nesfârşit pentru depozite goale. Pe lângă apariţia unor eventuali agenţi economici în aceste zone se discută foarte lejer de relocarea unor activităţi de producţie. Și aici trebuie o strategie clară, fiindcă nu se poate face cu forţa, ci gradual şi ambele părţi să aibă de câştigat.

În România anului 2012 există peste 100 de astfel de parcuri, iar la începutul anului 9 erau în construcţie. În Oradea sunt în lucru realizarea a 3 parcuri industriale, iar la începutul anului erau ocupate în proporţie de 45% înainte de a fi începută investiţia. În aprilie 2011 investiţiile de tip greenfield( de la zero), situau România pe locul 3 în Europa după Marea Britanie şi Germania potrivit Raportului Mondial al Investiţiilor.

Din păcate, astăzi, în ţară peste 1200 de hectare amenajate îşi aşteaptă investitorii care nu mai vin. “Scăderea consumului şi lipsa de interes manifestată de investitori pentru zona de producţie locală trag însă în jos un sector care ar fi trebuit să ducă la relansarea economică.

Zeci de proiecte de parcuri industriale stau blocate de mai bine de trei ani şi vor rămâne aşa până ce gradul de neocupare al spaţiilor existente va coborî la 3%-5%. Până atunci însă, investitorii care au îngropat milioane de euro în sute de hectare de teren analizează soluţii de valorificare a loturilor neutilizate”, susţin cei de la revista Capital. Situaţia economică în Europa este în continuare îngrijorătoare, iar orice măsură economică trebuie să aibă la baza studii de impact, simulări economice, ş.a.

În ultimii 3 ani am fost combătut în dezbateri cu expresii de genul: ”Vă opuneţi dezvoltării. Parcurile industriale crează locuri de munca”. De 12 ani de când sunt consilier am sprijinit atât cât am putut toate investiţiile.

Dacă în anul 2000 bugetul municipiului a fost de 10 milioane de lei, în 2008 a ajuns la 200 milioane lei. Nu cer altora să o ţină în ritmul acesta, dar 6 ani de “discuţii” despre parc industrial cred că e suficient. Să se facă şi apoi mai vedem.

În scurt timp intrăm în campanie electorală, prin urmare cel puţin la televizor vom avea parte de salarii dublate, autostrăzi ca-n Germania, 1 milion de locuri de muncă, România va fi irigată integral, cei care îşi vor primi diploma de bacalaureat profesional vor fi angajaţi, iar medicii nu vor mai pleca din ţară.

Măcar după această toamnă, când manipularea şi dezinformarea vor atinge cote maxime, o să vină o iarnă în care se va spune adevarul şi sper că se vor găsi soluţii.

Alin Seserman