Au venit sasii acasa. Unii au revenit poate in oras dupa zeci de ani si sunt jenata cand ma gandesc ca au gasit in Centrul Vechi, mostenirea lasata noua de sasi, un ghetou. Din cauza unor tampiti pe care orasul i-a avut la conducere la un moment dat si a unor primari care nu au stiut ce masuri sa ia, la Bistrita vezi ce nu vezi in toata lumea: ghetoul in mijlocul orasului. Tiganii vulgari, murdari, cersetori obraznici si-au stabilit, cu sprijinul autoritatilor, cartierul general in centrul orasului. Minunat ce au gasit sasii in casele lor...Sa tot fii mandru...

Nu am nimic cu tiganii. Am prieteni tigani pe care ii respect si ma bucur ori de cate ori ii intalnesc. Sunt tigani curati, respectuosi si, cel mai important, educati. Nu pot insa sa nu recunosc ca ma revolt ori de cate ori ajung in Centrul Vechi si vad ca nu ma pot bucura de locatie din cauza populatiei conlocuitoare, care a pus stapanire pe zona. Din cauza lor evit sa trec pe Titulescu pe jos sau seara, cu bicicleta.

Am ajuns de vreo doua ori seara, in aceasta vara, pe pietonal. Populatia conlocuitoare sunase adunarea pe sub pasaje si juca fotbal printre lampile de iluminat cu patina medievala. Se striga din toti rarunchii, niste tiganci se contrau vulgar cu niste tiganusi care le faceau curte injurandu-le, cativa puradei au pus ochii pe bicicleta mea... Prea mult pentru o seara si mult prea mult ca sa ma reintorc... Poate altadata, in alte vremuri...

Din acelasi motiv nu ma duc in parc cu copiii. Nu stau sa ma bat cu tiganii ca le scuipa copiilor in cap si nici nu vreau ca piticii mei sa auda cum se injura ca la gura cortului sau ce au mai facut pirandele cu o seara inainte. 

Daca parcul si centrul e al lor, al lor sa fie. Nu o sa-i deranjez.

Dar nici nu mai pot sa tac din gura si sa spun ca astazi nu ma simt jenata de ce au gasit sasii in centru. E o rusine a autoritatilor, pe care nu vreau sa mi-o asum.

Nu ma poate obliga niciun consiliu anti-discriminare sa spun ca iubesc mizeria, cersetoria, agresiunea. Nu pot si gata. Cine poate, ii urez sa se bucure de peisajul din Centrul Vechi si sa-i invite la el acasa, in sufragerie...

Vreau sa le transmit sasilor care au venit la Bistrita ca imi cer scuze pentru ce au gasit in centrul orasului. Nu ne reprezinta pe noi, bistritenii...E doar o cretinitate pe care nici noi nu o agream, dar am invatat sa traim cu ea...O evitam, ocolim zona in orele nerecomandate si asteptam mutarea lor in locuinte sociale departe de centrul orasului.

Vreau sa le mai spun sasilor ca sunt mandra ca m-am nascut intr-un vechi burg sasesc ridicat de bunicii lor, ca sunt convinsa ca au schimbat istoria orasului prin trecerea lor pe aici si vreau sa le multumesc public pentru toata mostenirea pe care ne-au lasat-o in Centrul Vechi. Chiar apreciez la adevarata valoare faptul ca si-au pus amprenta pe cultura, viata, dezvoltarea orasului, ca datorita lor am invatat germana la scoala si nu rusa, si ii asigur ca am sa-i primesc cu inima deschisa si cu zambetul pe buze ori de cate ori vor veni la Bistrita.

Si am sa-mi cer scuze de fiecare data ca, din motive independente de noi, bistritenii, mostenirea lasata de ei nu e pastrata la fel ca in Sibiu.