Gabriel Lazany, managerul Spitalului Județean de Urgență Bistrița – Năsăud, spunea, recent, în cadrul unei conferințe de presă, că pentru ca persoanele care nu își fac treaba corespunzător să fie sancționate, este necesar ca pacienții sau cei care trec prin situații neplăcute să facă reclamații scrise și să își asume cele sesizate.

Totuși, managerul spitalului nu a precizat dacă datele celui ce se plânge sunt confidențiale, acesta fiind probabil motivul pentru care pacienții tratați cum nu se cuvine, nu au curajul să facă sesizări scrise, preferând să se plângă... online. Mai bine zis, își împărtășesc experiența pentru a-i opri și pe alții, pe viitor, să mai apeleze la ajutor medical în Bistrița, la spital.

„Am făcut odată o sesizare cu privire la ce se întâmplă în spital. Am spus lucruri generale și nu am acuzat un angajat anume. Ci doar am sesizat niște nereguli pe care le-am observat. Ei bine, cumva, au aflat cine sunt. Nici nu vreau să vă spun ce vorbe mi-am auzit. Câte injurii și câte apelative mi-au oferit. Ei bine, eu nu mai fac sesizări. Că oricum nu s-a schimbat nimic din ce am sesizat”, a explicat pentru Bistrițeanul.ro o fostă pacientă a spitalului.

Zilele trecute, o mămică a ieșit din spital, pe semnătură, după ce s-a săturat de modul inuman în care a fost tratată atât ea, cât și copilașul.

„După internare, a fost nevoie de recoltare de sânge pentru analize. Mi s-a luat copilul din brațe fără drept de a-l apăra și l-au chinuit 5 minute, de bietul de el abia mai respira de durere și chin. Apoi m-au chemat pe mine și în 15 secunde au terminat treaba. Nu am avut dreptul să aflu rezultatele la analizele copilului meu. Nu am avut dreptul să aflu ce tratament i se administrează copilului meu. De fiecare dată când întrebam îmi răspundeau: este tratament pentru binele copilului tău, ce te interesează altceva? Nu aveam dreptul să vorbesc în fața nimănui. Trebuia să îmi las copilul cu fluturaș în mână, cu perfuzie în pătuț singur, ca eu să merg la sala de mese să mănânc, că nu aveam voie să merg cu el sau să mănânc în cameră. Baia era în capătul holului și nu era hârtie igienică, nu era săpun lichid la chiuvetă, nimic. Infirmierele îți trânteau cearșafurile pe pat: puneti-le, că și tu poți! Trebuia să îmi las copilul să plângă și eu să îmi fac patul. Nu vorbesc de mâncare, că era vai de ea mâncare. Se comportau cu băiețelul mai rău decât te comporți cu un câine al străzii. Îi bruscau mânuța cu fluturașul de parcă umblau cu lemne, nu cu o mânuță a unui bebeluș. Din cauza asta, acum, piticul meu, dacă se apropie cineva de el începe să plângă cât îl ține gura și să tremure. Doamne ferește să scârțâie o ușă că îi jale. O să dureze mult până își revine. La externare nu am primit nici o explicație, nici un diagnostic, nici un tratament. Nimic! Credeți-mă că ce e acolo e desprins din filmele de groază. Menționez că am ieșit din spital pe semnătură și sper să nu mai intru niciodată în lăudatul spital”, a explicat mămica.

Acestei povești i s-au alăturat și altele, care mai de care mai desprinse din... filmele de groază, exact așa cum spune și mămica, evidențiind faptul că angajații spitalului, majoritatea, își fac meseria, fiind complet dezumanizați. Plângerile se referă în special la secția de pediatrie și neonatologie. Acolo unde, din experiențele împărtășite, angajații uită că e nevoie de igienizare corectă și că pacienții sunt copii mici. Chiar și doctorii par să uite că în saloane sunt copii plini de energie, care nu pot sta într-un pătuț toată ziua.

„Am fost internată cu copilul. Era o căldură în salon, copii agitați. Voiai să ieși până pe coridor, să iei și tu o gură de aer, să își dezmorțești picioarele. Îți luai copilul în brațe și nu apucai să ieși pe hol că și venea o asistență sau o infirmieră care te și băga cu forța înapoi în salon: La doamna Buta nu îi place să audă gălăgie de copii sau să îi vadă pe coridor. Ea vrea liniște! Și erai forțată să intri înapoi în salon. Să nu mai menționez că din două săli de joacă una este închisă. Iar programul de joacă pentru copiii mici este scurt, și într-un interval orar în care piticii de obicei dorm. Deci nu ai ce face cu un copilaș mic. Conform regulamentului absurd, copilul ar trebui să stea doar în pătuțul lui. Nici măcar în pat cu mama. De zici că poți ține un copil într-o cușcă de 90x 120. Sau cât e pătuțul ăla. Am ieșit cu traume de acolo și nu vreau să mai am de mers VECI în spital”, a explicat pentru Bistrițeanul.ro o altă mămică.

Unii pacienți iau în considerare, acolo unde situația e mai gravă, să facă plângere direct la poliție. Alții se gândesc să facă un grup de Facebook special cu plângeri la adresa spitalului, în care probabil, să fie adăugat și managerul Lazany, ca să vadă ce fac cei din subordine.

Plângerile sunt încă multe, însă doar un singur material nu le poate cuprinde pe toate... pentru că ar fi kilometric.

Totuși, managerul Gabriel Lazany ar trebui să „apară” mai des pe la secția de pediatrie, neonatologie și prin saloanele unde sunt persoane vârstnice. Unii îi oferă încredere, sperând că sub conducerea sa lucrurile se vor schimba, însă le e frică să fie deschiși cu el, pe hârtie, în incinta spitalului.