Pe lângă miile de credincioși care au ales să o celebreze pe Sfânta Maria cot la cot cu alte mii de credincioși, în mănăstirile județului – la Dobric, Parva, Nușeni sau Salva – au existat și câteva zeci care s-au bucurat de sărbătoare în bisericile de cartier, mai mari sau mai mici, dar neapărat cu ferestre luminoase prin care se întrezăresc pădurile înalte.

Iar Dumnezeu, care nu are pe nimeni de pierdut, vorba unui mare duhovnic ardelean, și-a făcut simțită prezența pretutindeni – și între miile de credincioși din afara marilor mănăstiri, dar și între zidurile unor biserici mici, situate discret în cartiere ale Bistriței sau Năsăudului în care credincioșii au onorat cum s-au priceput mai bine pe una dintre cele mai misterioase și fascinante figuri ale Noului Testament – Fecioara Maria, peștera lui Hristos, care se află pretutindeni și mereu, în toate rugăciunile bisericești, cu orice ocazie, care a avut șansa și posibilitatea să refuze mântuirea neamului omenesc, dar n-a făcut-o, alegând destinul oferit de Dumnezeu... aceeași care – pentru prima și ultima oară a recunoscut în fața Arhanghelului Gavriil că „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile...”

A rămas, în final, gândul că până la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru că Dumnezeu este pretutindeni și de aceea El este mai aproape de tine decât sufletul și trupul tău, numai să știi și să afli această apropiere prin credință și rugăciune...