La orele amiezii, proaspăt inauguratul Palat al Culturii din Bistriţa era cam pustiu: nicio persoană înăuntru care să ofere informaţii despre evenimentele culturale viitoare, despre planuri sau realizări măreţe ale culturii încurajate de Consiliul Judeţean. Doar câţiva muncitori îşi adunau ultimele schele.
Au existat numeroase discuţii referitoare la cea mai potrivită utilizare a Palatului Culturii, recent inaugurat pe Strada Odobescu la numărul 11, iar cele mai multe şanse părea să le aibă Biblioteca Judeţeană.
Cu toate acestea, ieri, la inaugurarea Palatului, Mircea Oliv, directorul Bibliotecii Judeţene nu a fost invitat să participe şi nici nu i s-a dat un răspuns clar referitor la promisiunile mai vechi. „Am văzut clădirea înainte de inaugurare. Demisolul este foarte umed şi nu s-ar fi putut depozita acolo cărţi. Însă, varianta discutată a fost să utilizăm subsolul pentru evenimentele culturale pe care Biblioteca le organizează, iar etajele superioare să fie destinate mediatecii şi biblionetului” afirmă Mircea Oliv.
Un sediu corespunzător pentru biblioteca unui judeţ ca Bistriţa-Năsăud ar fi trebuit să aibă cel puţin 2500 de metri pătraţi, adaugă directorul Bibliotecii Judeţene, în timp ce actualul Palat al Culturii nu are decât aproximativ 650.
„Sunt foarte mâhnit că nu avem biblioteca pe care locuitorii oraşului o merită. Toată elita intelectuală bistriţeană ar trebui să militeze pentru o asemenea instituţie care să-şi desfăşoare activitatea într-un spaţiu decent” spune Mircea Oliv, adăugând că în prezent, achiziţiile de carte nouă sau discurile sunt ţinute de funcţionarii instituţiei în cutii de carton.
„Atâta timp cât politicienii de azi nu au nicio legătură cu cartea, nu avem cum să-i onorăm pe cei peste 40 de academicieni pe care acest judeţ i-a dăruit ţării. Aceşti academicieni s-au născut din biblioteci, nu din spuma mării” consideră directorul Bibliotecii.
În discuţiile referitoare la sediul potrivit acestei instituţii s-a pomenit şi despre corpul central al Spitalului ORL de pe Independeţei, despre care se spune că ar putea fi asimilat Spitalului Municipal. Însă nimic nu mai este sigur în aceste zile iar Mircea Oliv nu ştie nimic cu certitudine şi nici nu îndrăzneşte să mai creadă în promisiuni.