Ne-a speriat cu centura pe deasupra Codrisorului, a dat liber la drujbe prin parc, iar acum vrea pasaj subteran in Decebal. Viseaza cai verzi pe pereti si nimeni nu-i da un bobarnac sa se trezeasca. Traieste in lumea lui, care pare din ce in ce mai indepartata de planeta Pamant.
Isi inchipuie un oras european, ni-l descrie cu lux de amanunte in fiecare saptamana la televizor, dar ii lipseste o bagheta magica pentru a-l aduce in realitate.
A cheltuit miliarde pe planuri, schite si proiecte care n-au prins niciodata viata si e greu de crezut ca vor prinde vreodata.
L-am vazut in poze coborand cu schiurile pe derdelusul de la capatul poligonului. Zici ca era la Innsbruck, pe ghetar. Si-a salutat fanii, ca Ingemar Stenmark in vremurile bune. Mandru de parca tocmai taiase panglica partiei mult visate. A adunat presa, a dus-o la panou, a inlocuit laserul cu batul de schi si s-a lansat a mia oara: „Aici e sala cu 5000 de locuri, aici hotel de 4 stele, aici e hipodrom, aqualand, mai incolo teren de golf...Partia pleaca de pe coama aceea, coboara pe acolo, pana la palcul de pomi, bla-bla-bla, bla-bla-bla”. Ziaristii, unii plictisiti de aceeasi placa, altii muti de uimire ca Alice in Tara Minunilor, l-au mai lasat o data sa-si faca numarul.
Multi bistriteni nu se pot ghemui de foame si el vrea sa ia credit in numele lor, 10 milioane de euro, pe 25 de ani, ca sa faca o partie la soare, un bloc pentru tiganii din centru si un parc industrial fara industrie. Asta dupa ce, in campanie, se declarase cel mai inversunat adversar al creditelor luate de Vasile Moldovan.
Face marsuri pe bicicleta pentru a incuraja pedalatul intr-un oras total nepotrivit celor pe doua roti. Ii place sa inoate, dar pastoreste un strand infect si aproape retrocedat. Vorbeste despre parcari si inchide cazul doar desenand niste linii oblice pe trotuare.
Arunca bugete peste bugete pe sensuri giratorii, gardulete si stalpisori, de parca orasul ar fi format doar din soferi, nu si din pietoni, carora nu le arunca nici macar un pumn de sare pe trotuare.
Isi imagineaza un parc de joaca pentru copii tocmai peste groapa de gunoi, dar nu e in stare sa monteze 10 leagane normale in spatiile dintre blocuri. Doar rachete si plase de paianjeni, de parca s-ar gandi la copii de cyborgi, nu la pusti de gradinita.
Acum 4 ani ne-a cucerit cu un proiect minunat pe Dealul Cocosului. I-a trecut mandatul si tot ce-a realizat acolo a fost un panou. O tabla pe care si-a desenat visele. A infipt-o in pamant si a scris pe ea Wonderland, fericit ca un copil ce se joaca in nisip.
Din pacate, Ovidiu Teodor Cretu e doar primarul unei Bistrite virtuale. Un oras european doar pe calculator, nicidecum in realitate. Un candidat ce va alerga de unul singur la viitoarele alegeri si va risca sa iasa pe locul 2.
.jpg)
0728-237 215
