Cuceritoare și celebre sonorități ale muzicii clasice au invadat astă-seară Biserica Evanghelică, într-un concert extraordinar organizat de Primărie și Centrul Cultural Municipal cu prilejul Zilelor Bistriței, spre dezamăgirea unor cupluri de miri și mirese care nu s-au putut fotografia în Turnul Bisericii. Mozart și Enescu au sunat impecabil!
Biserica Evanghelică s-a umplut din nou în această seară de bistrițeni însetați de sonorități clasice extraordinare. Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia”– care aniversează 110 ani de existență – a susținut – în aplauzele călduroase și prelungite ale bistrițenilor – tradiționalul concert simfonic organizat în preambulul unui alt eveniment devenit deja tradiție și cunoscut drept „Noaptea albă a Bisericii Evanghelice”.
Primarul Ovidiu Crețu a fost cel care a rostitt câteva cuvinte înainte de începerea concertului – amintind faptul că Bistrița, alături de întreaga Europă, comemorează în acest an de Zilele Bistriței, cei 100 de ani de la începerea Primului Război Mondial și că orașul nostru a transmis cu acest prilej un mesaj de pace pentru că „ne dorim o viață în care să cânte viorile, nu armele!”.
Ovidiu Crețu nu a uitat să le ureze bistrițenilor prezenți un sincer „La mulți ani! de Zilele Bistriței”, remarcând că din programul acestei seri fac parte nume sonore ale muzicii clasice precum Mozart, Beethoven, Rossini, Vivaldi dar și valori incontestabile românești precum Enescu sau Ciprian Porumbescu care au sunat magnific în Biserica Evanghelică.
(...Singurii ușor dezamăgiți de eveniment au fost probabil mirii care au tot dat târcoale Bisericii Evanghelice, au pătruns câțiva pași dincolo de prag dar, văzând că nu se pot face fotografii în Turn și nici în Biserică, alături de inestimabilele steaguri ale breslelor – s-au retras cu o oarecare tristețe în priviri, fiecare văzându-și de nunta lui, dar fără să renunțe nici măcar în sfântă Zi a Bistriței la barbarul obicei de a claxona asurzitor la plecare. Noroc că era pauza concertului, căci altfel iar s-ar fi lăsat cu sentimente de rușine provincială. Pentru unii, evident, nu pentru toată lumea...)