“Obicei de primăvară străvechi – perşii antici sărbătoreau înnoirea anotimpului dăruindu-şi ouă colorate în timp ce romanii îşi trimeteau unii altora, la ceremoniile zeului Ianus, ouă roşii – oul colorat şi încondeiat este la creştini simbolul Mântuitorului reîntors la viaţă” povesteşte Radu Anton Roman în impresionantul volum “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” publicat la Editura Paideia, în 2011.

Ouăle încondeiate (împistrite, împietrite, muncite, necăjite, cu mărgele, pictate, săpate, scrise, picurate sau împuiate) sunt un obicei popular şi religios românesc – devenit pe alocuri artă – şi având o deosebită încărcătură spirituală şi ritualică – mai spune acelaşi autor.

Dacă în trecut ouăle de Paşti erau doar roşii, în zilele noastre se “poartă” şi ouă multicolore sau de ciocolată. Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti. Una dintre ele povesteşte că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce iar acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Hristos.

Cine nu şi-a vopsit ouăle în Joia Mare (ziua în care, de regulă, se prepara pasca şi cozonacii cu mac sau cu nucă) are voie să le vopsească şi sâmbătă.

Cele mai tradiţionaliste dintre gospodine apelează la metodele străvechi de înroşire cu sfeclă roşie, coji de ceapă şi frunze lipite şi strânse cu ajutorul unui ciorap lycra vechi.

Doamnele din ziua de azi, însă, nemulţumite de faptul că ouăle fierte în coji de ceapă ies mai degrabă maronii decât roşii – preferă să cumpere vopsea specială pentru ouă din magazinele alimentare. Oferta este foarte bogată şi ieftină iar comercianţii oferă de mulţi ani deja o paletă largă de nuanţe: verde, portocaliu, mov, albastre, galbene sau chiar roz. Pentru că nu toată lumea se pricepe la încondeiat, există, mai nou, şi abţibilduri speciale de lipit pe ouă. La sfârşit, oul vopsit se freacă peste tot cu ulei (sau slănină), ca să strălucească şi să provoace invidia musafirilor sau a vecinelor mai puţin pricepute într-ale bucătăriei.

La mare căutare printre copii sunt ouăle de ciocolată, apărute iniţial în Anglia şi răspândite apoi cu repeziciune în întreaga lume. În unele ţări există şi azi obiceiul ca ouăle de ciocolată să fie ascunse prin iarba grădinilor pentru ca cei mai norocoşi dintre copii să le găsească.

Pe vremuri, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau ci se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbăta Paştelui pe o apă curgătoare, crezându-se că astfel găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vară.

Foto: Grozav.ro.