„În perioada anilor 1867-1918 Ținutul Bistriței și al Năsăudului a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, iar locuitorii săi, în majoritate români, au fost mobilizați în armata austro-ungară și nevoiți să ia parte la un război străin de interesele și dorințele lor. Deseori românii năsăudeni au solidarizat cu cei de peste Carpați în numeroase momente de reală importanță pentru neamul românesc, încât nu va surprinde pe nimeni atitudinea jertfelnică a României cu privire la soarta românilor din provinciile vremelnic înstrăinate. Lupta românilor împotriva dualismului austro-ungar însemna în fapt lupta pentru unitate națională”, scrie prof. Ioan Seni în cartea sa, „Năsăudenii și Marea Unire”.

Acesta mai consemnează că în războiul dintre anii 1914-1918 și-au dat viața pe câmpul de luptă 34 de soldați năsăudeni, 32 au fost mobilizați pe loc, doi refugiați, nouă au murit în pușcării, pribegie sau spitale, cinci invalizi, 64 răniți, șapte dispăruți și 251 s-au întors sănătoși. O mare contribuție a avut-o cartierul Lușca, care a dat 123 de soldați, dar și Liceul Grăniceresc, de unde au plecat 102 elevi și zece profesori.

Poetul Mihai Eminescu a pus în versuri drama prin care treceau atunci românii, nevoiți să ducă o luptă care nu le aparținea sau „înstrăinați în propriile lor teritorii” - așa cum spune prof. Ioan Seni: „De la Nistru pân’ la Tisa/Tot Românul plânsu-mi-s-a/Că nu mai poate străbate/De-atâta străinătate.”

Destrămarea Imperiului Austro-Ungar a venit ca o binecuvântare pentru românii din Transilvania, iar odată ce marile imperii au căzut, au început să se formeze state noi, dar și să se refacă țările cu granițele vechi, provinciile înstrăinate întorcându-se la țara-mamă.

Valea Someșului ardea în acea perioadă, iar Consiliul Local Năsăud și Garda Națională Locală simțeau apropierea Marii Uniri și făceau toate demersurile posibile.

În ziua mult așteptată de fiecare român, în ziua Marii Uniri, de la Cercul Electoral Năsăudean au fost prezenți, conform prof. Ioan Seni: „Eliseu Dan - protopop Susenii Bârgăului, Ioan Păcurariu - prof. Năsăud, dr. Victor Onișor - avocat Bistrița, dr. Laurențiu Oanea - avocat Rodna, Ioan Catarig Zăgreanu - mic proprietar Năsăud, iar ca supleanți Victor Motogna - prof. Năsăud și Valer Vârtic - preot Mocod. În același timp, bistrițenii îi trimiteau pe: dr. Gavril Tripon - avocat, dr. Dionisie Login - avocat, dr. Petru Poruțiu - avocat, Mihai Doroftei - econom în Bistrița, Ioan Cotoc - econom Mărișelu. Printre delegații de drept se numărau episcopii dr. Miron Cristea (Caransebeș) și dr. Iuliu Hossu (Gherla), Grigore Pletosu și Dionisie Vaida - protopopi Bistrița, Iosif Petean - prof. Vermeș, Ioan Sonea - preot. Reteag, Solomon Haliță - prof. inspector, Enea Grapini - ing. constr., Vasile Pahone și Ioan Dologa - Fondul Central Școlar și de Stipendii din Năsăud, Teodor Șimon și Vasile Bichigean - Fondurile gr.-cat. din Vicariatul Rodnei, Vasile Moisil și dr. Emil Precup - Reuniunea Română de lectură din Năsăud, Augustin Bena și dr. Victor Motogna - Reuniunea română de cântări din Năsăud, dr. Nicolae Drăganu - Gimnaziul superior fundațional din Năsăud, Macedon Linul și Ioan Marcu - Reuniunea învățătorilor gr.-cat. «Mariana» din Năsăud, Vasile Marțian - plut. Mintiu, Alexandru Cârdan, Victor Sângeorzan și Iosif Tapalagă - Secțiunea română a P.S.D. din Rodna Veche, Mihai Buta și Ioan Someșan - Reuniunea meseriașilor români din Bistrița, Maria dr. Onișor și Ana dr. Gherman - Reuniunea de binefacere a femeilor gr.-cat. și gr.-ort. din Bistrița.”

Jurământul delegațiilor noștri a fost unul specific lor și zonei Năsăudului, transcris în cartea prof. Ioan Seni:

„Noi, românii din fostul cerc electoral al Năsăudului jurăm pe Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt, pe crucea și evanghelia mântuitorului nostru Isus Cristos și pe sfințenia steagului național că vom apăra cinstea, demnitatea și interesul bine priceput al națiunii române până la cea din urmă suflare, fiind pururi prietenii credincioși prietenilor ei și dușmani dușmanilor ei. Jurăm că vom fi cu supunere și ascultare față de Marele Sfat Central Român (Consiliul Național Român Central -n.n.) în a cărui mână sunt destinele neamului. Așa să ne ajute Dumnezeu și să ne facă parte de mântuirea sufletului.”