Într-o atmosferă emoționantă, prietenii, colegii, rudele și admiratorii celui care a fost scriitorul și jurnalistul Valentin Raus și-au dat astăzi întâlnire la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița.

Cuvântul introductiv i-a aparținut managerului Ioan Pintea care a evocat pe scurt personalitatea jurnalistului care a pus bazele literaturii în Bistrița, ostenind la editarea revistei Minerva „care ar trebui să revină în memoria cititorilor bistrițeni, pentru că a fost o treaptă importantă către revistele culturale de acum”, după cum a subliniat Ioan Pintea.

Scriitorul Cornel Cotuțiu, coleg al regretatului Valentin Raus, a evocat la rândul său imagini și amintiri de demult în care Valentin Raus îl răsfăța cu un teribil vin de Steininger, vechi de 10 ani și produs în Viișoara, din peregrinările după ciuperci sau nesfârșitele discuții literare sau jurnalistice.

„20 de ani au trecut niște clipe, incredibil de repede, și încă merită să ne amintim că Valentin Raus este cel care a desțelenit spațiul cultural și literar din Bistrița, ca om al locului și al scrisului iar viața literară aici a început în acei ani, cu Valentin Raus, Dumitru Andrașoni și, mai târziu, Vasile Dâncu... Măcar prin cărțile sale, Valentin Raus să rămână alături de noi...” a remarcat și scriitorul Olimpiu Nușfelean.

Valentin Raus a urmat liceul la Năsăud, absolvindu-l în 1939, după care urmează studii medicale universitare, neterminate, la Cluj, până în anul 1944. Între anii 1944-1954 a fost asistent medical la Bistriţa, iar între 1958-1967, inspector regional.

Puțină lume știe că timp de doi ani, Valentin Raus a fost și directorul Casei de Cultură din oraș (1967-1968), iar între 1968-1989 ziarist şi secretar de redactie al ziarului Ecoul din Bistriţa.

În 1990 a intrat în colectivul redacţional al Revistei Minerva din Bistriţa, al cărei redactor şef a fost timp de patru ani, până în 1994, când s-a stins din viaţă, la 76 de ani neîmpliniţi.

A debutat publicistic în 1941 în „Tribuna Ardealului", iar editorial, în anul 1942, cu un eseu despre pictorul Emil Cornea. A fost membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat versuri, proză şi numeroase articole pe teme sociale, în „Tribuna Ardealului", „Săptămâna", „Viaţa lustrată”.

În antologia "Versuri din Transilvania nordică", apărută la Cluj, în 1941, este prezent cu poezii selecţionate din prima etapă de creaţie, volum distins cu premiul I al Societăţii Scriitorilor Români.

Primul volum de nuvele publicat în anul 1943 și intitulat „Pe lângă păcat" este un ciclu a lumii satului transilvan, în spiritul tradiţional al prozei ardelene iar ulterior a publicat nuvele şi povestiri în volumele „Fata din pădure" (1960), „Comoara (1968), „Vopseşte-ţi părul castaniu” (1969), „Tunetele de pe Bobalna” (1984), „Memorie figurativă” (1989), „Izvoare” (1990).