Legenda fetei creştine şi a fetei păgâne

Se spune că o fată creştină se îndrepta într-o zi spre târg pentru a vinde un coş cu ouă. Pe drum aceasta s-ar fi întâlnit cu o altă fată, care era păgână şi care a cumpărat ouăle.

Cele două s-au oprit în drum pentru a povesti şi, din vorbă în vorbă, fata creştină i-ar fi vorbit celei păgâne despre Dumnezeu, despre credinţă şi rugăciune.

Păgâna i-ar fi spus că va crede cele auzite doar după ce va vedea că Dumnezeu există cu adevărat şi acest lucru va fi dovedit după ce ouăle din coş se vor înroşi, lucru care s-a şi întâmplat.
La vederea minunii fetele au leşinat şi au căzut iar trecătorii le-au stropit cu apă dintr-o fântână pentru a le trezi.

Flăcăii merg la casele fetelor şi le udă

Îmbrăcaţi în straie de sărbătoare în a doua zi de Paşte băieţii merg la casele unde sunt fete şi le „udă”. Mai demult se folosea apă curată din fântână însă acum băieţii folosesc parfum.

Fetele îşi plătesc udătorii cu ouă roşii şi îi poftesc la masă pentru a-i cinsti cu prăjituri, colaci şi vin.

Se crede că fetele care sunt udate vor fi ferite de tot răul şi că se vor mărita curând.

La sate se mai păstrează obiceiul udatului cu apă. Feciorii merg acasă la fetele nemăritate iar dacă aceastea sunt prinse dormind sunt udate cu apă dintr-o găleată.