Gureșă. Ageră la minte și la aranjarea și prezentarea mărfii. Mândră. Hotărâtă. Știe ce vrea. Mă face să mă gândesc parțial la Vitoria Lipan, sau la Mutter Courage și, să nu râdeți, chiar la mai multe personaje interpretate de regretata Stela Popescu. Are de toate.

Priviți pozele. I-am spus, în loc de introducere: „Stai așa că vreau să te iau în chip!” M-a prețuit într-o clipă. Și-a dat seama că nu glumesc... „Că da, apoi musai trebuie să ne mai cunoască și lumea mai nouă, că ne-am mutat la căsuța asta din cap și mulți nu știu!” A și luat imediat poziția de „prezentare” (vezi foto 1). M-a pufnit râsul căci mi-a adus aminte de călătoria mea din Spania, când i-am filmat pe jandarmii călare. Și aceia, de îndată ce au aflat că vreau să le fac poze pentru presă, au și compus un aranjament de revistă: zâmbet în colțul gurii, s-au îndreptat în șa, iar caii au ridicat ușor copita dinspre mine, apoi „freeze-mă!”, vreo 20 de secunde, până am terminat. Mătușii Saveta nu mai trebuia să i se spună niciun „freeze”. Știa. „Io mi-s Saveta Ban, fac cea mai bună pită! Doară mulți m-or filmat până acuma...” 

„Sunt din Liviu Rebreanu, locul unde s-a întâmplat romanul „Ion”. E un cartier al Năsăudului. Fac pâine de când n-o mai putut face mama... cam de douăzeci de ani. Numai pentru familie am făcut și am mai dat la prieteni, la unul, la altul. Pe urmă când s-o făcut târgul, acum doi ani, din curte de la Muzeul de aici, din Bistrița, m-a chemat să vin, că cineva a căutat pita mea! Și așa am venit, la vânzare, prima dată. Am adus foarte puțin. Am venit să-mi expun pâinea și în 20 de minute, cum o fost caldă, ca și plăcintele s-o dat praf tătă! O trebuit să mă duc acasă, să mai fac o tură și apoi procesarea-i lungă... De atunci m-o chemat și la alte târguri. Am fost și la Dracula și am început să vinim și aici de când s-o deschis”.

(Este vorba de Târgul „Produs în Bistrița-Năsăud” la căsuțele din lemn, de lângă Biserica Evanghelică, din centrul orașului. Aici sunt găzduiți, la final de săptămână, toți acești minunați artizani ai tradiției locale, cu rezultate de excepție la capitolele: alimente, băuturi, miere de albine și preparate adiacente obținute din stupărit, patiserie, confecții, accesorii și bijuterii de sorginte populară etc.)

Dumneaei, Saveta Ban insistă că face numai „produse tradiționale”. Nimic altceva! De ajutor, da, are mare nevoie. „Acuma vreau să învăț o fată din zonă. Văd eu că-i place. ÎI mai dau un cozonac, un palaneț... Nurorile, din păcate, nu pot să le pun la făcut foc. No, au pregătire superioară, cu facultate – se înroșește – nu le pot pune să bage cociorba în cuptor. Nu dă bine!”

Ce specialități pregătește în brutăria ei ?

„Acuma fac cornulețe cu silvoiță (adică magiun, dulceață din prune), „cum o dă Dumnezeu”, fără zahăr băgat, doar un pic de zahăr de decor; palanețe cu brânză, plăcinte care conțin numai făină, lapte, ouă, brânză; cozonac cu nucă și cu mac; „hancliș” (însemnând un fel de dulce și sărat), un fel de „focacea” cu iz mediteranean, dar care conține cimbru, roșii, brânză, ciuperci de la noi din zonă, hribe de pe câmp și un pic de... cârnaț în rotițe, pe deasupra. Să știi că le-o plăcut foarte mult. Și pâinea. Uite, pâinea asta mare, coaptă pe vatră, pe frunză de varză să nu capete gust!”

De ce are atâta succes ?

Fiindcă, ea „brutăreasa” duce grânele la moară. Face făina, mai pune în acest aluat, „ileșd” și puțină drojdie, numai cât ajută. Sare și apă, fără „afânători”, „înălbitori” și „întăritori”.

„E o pită sănătoasă, dar nu poți mânca multă. Numai câte o feliuță mică, fiindcă-i cu saț, adică te saturi repede.”

Lucrează numai cu foc cu lemne, deși sunt foarte scumpe! O mașină de lemn de foc a ajuns să o coste 30 de milioane (de lei vechi)! Dar nu se lasă! Oricum ar face numai pentru ea și familie, că părinții care au 90 de ani „nu ar putea băga altă pită în gură”.

Ce dârzenie! I-am spus „brutăreasa” gândindu-mă la personajul lui Brecht. Nu lasă nimic la voia întâmplării și ies, din mâna ei, produse de cea mai bună calitate. Saveta Ban e de fapt „omul de lângă noi”.

Nu se plânge și numai ușor nu-i este. Muncește, tace și face! Și ce minuni ies din sufletul și mâinile sale!

Sâmbăta, după orele 8:30 mergeți la prima căsuță și convingeți-vă! Sigur veți găsi pâine proaspătă și cel puțin un „hancliș” care să vi se topească în gură.

Mircea Seleușan-Bătrânu