L-am întâlnit pe Paul Mureşan zilele trecute, pe o terasă, la fel de exploziv şi volubil precum îl stiu toţi prietenii – fericit şi emoţionat că a fost admis la Doctorat, la Universitatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca, unde îşi va petrece următorii trei ani cercetând o temă cel puţin incitantă şi provocatoare.

“Am aterizat aproape întâmplător la examenul de doctorat, erau o grămadă de concurenţi şi, de emoţii, când am intrat, în loc să-i salut pe membrii comisiei cu un Bună ziua, le-am spus Îs de pe străzi! Mi-am uitat şi mapa cu lucrări acasă! La care domnul profesor Ioan Sbârciu a replicat – Atunci va trebui să ne convingi altfel. Şi am început să le povestesc ce aş vrea să cercetez: de unde vine forţa şi puterea unei poveşti… Cât este autobiografie şi cât ficţiune în filmele de animaţie… Şi am primit 10…” a povestit Paul Mureşan, adăugând că tema doctoratului i-a venit de la deja celebrul său film – “Pui de somn”…

În timp ce povesteşte, Paul Mureşan îşi scoate din ghiozdan agenda şi începe să-şi schiţeze ideile pe foaie cu un creion pe care îl scoate chiar dintr-o mănuşă de pe mână. “Ah, da, mănuşa… Eu mi-am conceput-o. Am rugat-o pe mama şi mi-a cusut ea peste materialul original suportul ăsta pentru creioane. Pentru că-mi vine mereu să desenez câte ceva pe undeva…” zâmbeşte molipsitor Paul Mureşan.