Pe cine nu uităm niciodată, din viața noastră de elev? Nu-i greu de ghicit! Pe DASCĂL, doamna sau domnul de la catedră care ne-a purtat prima dată mâna ca să scriem, să învățăm alfabetul, și nu numai cel din „ceaslov”, cât mai ales pe cel al vieții! Gândiți-vă bine și recunoașteți, măcar în sinea dumneavoastră: nu ați fi ajuns unde sunteți azi dacă... doamna învățătoare sau domnul învățător nu ar fi existat! Așa e...?

Aflând de intenția mea de a găsi, în anonimatul din jur, pe cei mai reprezentativi conjudețeni, o prietenă mi-a recomandat-o pe domnișoara Sorina Pop. De ce? Nu numai că este una dintre cele mai bune învățătoare din județul nostru – veți vedea imediat pe ce mă bazez când fac această afirmație – dar e și foarte tânără, devotată cu candoare și sinceritate nobilei profesii de Dascăl.

Am scris cuvântul cu majusculă deoarece am impresia că munca aceasta are tot mai mult statutul de apostolat, pentru mulți fiind doar o sisifică „propovăduire în deșert”, pur și simplu, de nebăgat în seamă. Îmi pare rău, inculturii nu-i poți cere să prețuiască cultura!

Sorina Pop își aniversează 20 și câteva de primăveri, are definitivatul luat și se pregătește de trecerea treptei gradului didactic II, adică, următoarea etapă spre desăvârșirea sa profesională și de ce nu, spre un salariu un pic mai bun... Lucrează alături de colega Carmen Diaconu la clasa a IV-a – Step by Step de la Școala Gimnazială nr. 4 din Bistrița.

Mi-a fost mult mai ușor să-i schițez crochiul de cât mi-am imaginat. M-au ajutat doamna director, profesor Daniela Danea: „Este profund implicată în viața școlii. E serioasă, creativă, un om de echipă, cu inițiativă. Nu zice nicioadă „nu” când trebuie să facă ceva pentru școală. E modestă și își face cu conștiinciozitate datoria”; apoi mi-au conturat cu sinceritate portretul fizic, caracterul și sufletul Sorinei Pop toți cei 15 elevi din clasă!

Le-am dat un mic „extemporal”. Au avut de răspuns la următoarea întrebare: Cum este doamna mea învățătoare? Păi, cum? Ia să vedem rapid: Este... „frumoasă, amuzantă, deșteaptă, sinceră și se comportă foarte frumos cu noi”; „O iubesc foarte mult!”; „Este blândă, delicată și veselă mereu”; „E mama matematicii, deoarece de la ea știu atât de multă matematică!”; „Are o inimă de copil, știe să se și joace cu noi, dar poate fi și serioasă când facem vreo prostie și când ne dă de lucru ca să știm foarte bine la teste. O iubesc!” etc.

Opiniile aparțin elevilor Dănuț, Patrisia, Patricia, David, Dana, Denisa, Darius, Sanda, Lucian, Adi, Oli, Octavian, Andreea, Maria și Emi. Le-am promis că le voi respecta anonimatul. Am folosit doar prenumele și, în plus, am comasat opiniile de mai sus, prezentându-le într-o formă concentrată. Nu sunt puse în ordinea prenumelor din listă. Sunt însă reale, inopinate, pe deplin sugestive! Să nu uităm, copiii spun întotdeauna adevărul! Îl spun - dacă sunt lăsați să o facă! – pe cel simțit, trăit și nu pe cel impus de logică sau influențat de adulți! În cazul Sorinei Pop, vă asigur că elevii dumneaei nu s-au înșelat.

„Step by Step” („Pas cu Pas”, în trad. ad litteram) este o metodă didactică relativ recentă, aplicată în școala românească de la finele secolului trecut. E mult mai laborioasă decât metoda clasică de predare-învățare, dar cu rezultate net superioare în formarea și dezvoltarea personalității elevului, a viitorului absolvent.

Tot adevărat este că e și mult mai mult de lucru pentru doamnele învățătoare. Programul începe la orele 8:00 și durează, în zilele obișnuite, până la orele 16:00. Da, lucrează câte două cadre didactice la o clasă, dar vorbim de opt ore complete. La acestea, tot cinstit, trebuie să mai adăugăm cel puțin 2-3 ore de pregătire a materialelor pentru ziua următoare.

E bine că în clasă sunt numai 15 elevi. De mult am spus că peste tot acesta ar trebui să fie numărul maxim de copii, dacă vrei să obții rezultate palpabile. Aici s-a putut fiindcă în colectiv au fost integrați și niște bieți copilași cu dizabilități. Nu e greu, e foarte dificil de lucrat cu aceștia, v-o spun ca vechi cadru didactic, după peste 40 de ani petrecuți într-ale educației.

Acești 15 „cutezători” ai clasei a IV-a de la Școala gimnazială nr. 4 din Bistrița, au fost niște scumpi. Mi-au arătat, cu treabă bună, tot ce știu. Au cântat Imnul de Stat al României, s-au încălzit cu șlagărul vârstei lor „Dacă vesel se trăiește!” și Patricia a recitat, pe nepusă masă, o poezie închinată Centenarului Marii Uniri. Nu, nu a fost spectacol! Copiii nu știau că o să-i rog să se transforme ad-hoc în mici artiști, dar au făcut-o cu inima deschisă, prinzându-se în jocul propus de mine, arătând lumii cine sunt și ce știu să facă. Scuzându-le imperfecțiunile, vă rog să urmăriți aceste videoclipuri:

Sorina Pop a făcut dovada… „filmată” că este acasă în munca de la catedră. A predat elevilor o lecție despre Sistemul nostru solar. Surprinde plăcut vocația și dăruirea în actul de explicare și predare participativă, proactivă a lecției, bucuria nedisimulată a copiilor de a se implica în descifrarea temei noi. Priviți:

Cu Sorina Pop am avut două discuții separate, prima, cu ocazia când ne-am cunoscut și a doua, după activitățile care au durat aproape aproape 3 ore. Am vorbit tot timpul pe aceeași lungime de undă, adică nici eu nu mi-am propus să epatez pe nimeni, dar nici Sorina nu a exagerat sau nu a mințit în tot ceea ce a făcut, arătat și zis în 21 februarie 2018.

Mi-a vorbit de acțiunile din anul școlar trecut: de partenariatul cu Școala gimnazială din Salva care i-a reunit pe elevii de aici cu cei de pe malul Sălăuței, învățând, în cadrul schimbului de experiență, să conceapă împreună anumite materiale de uz didactic, dar și de partenariatul cu elevii Liceului de arte „Corneliu Baba” din Bistrița. Cu aceștia au realizat, în curtea școlii desenele pe asfalt, pe tema „Jocurile copilăriei”.

„Îmi place să pictez, să lucrez planșe, desene, pictură chiar, pentru elevii mei. Reușesc să mă adaptez la orice subiect și apoi să-l aplic cu elevii mei”, a precizat Sorina. I-am pus câteva întrebări directe, vizând adevărul ei despre profesia de dascăl. Iată ce a răspuns:

Cu curaj, Sorina Pop a vorbit apoi deschis despre așteptările sale, despre lipsuri, despre salariul primit... A doua parte, cea de final, a interviului mi se pare extrem de concludentă: 

Da, Sorina Pop are „o inimă de copil”, de aceea este atât de bună în tot ceea ce întreprinde la clasă. Îi simte pe copii, așa cum sunt. Vibrează la unison cu ei, transpunându-se ușor în universul lor și invitându-i prin joc și o anume ierarhizare a valorilor, mai aproape de BD (benzi desenate – personaje gen Marvel), decât de cerințele clasice, invitându-i zic, să învețe, nu din obligație, nu!, ci pentru a deveni, chiar ei, eroul pozitiv din „Transformers”, de pildă.

Elevii se încarcă, în joacă, cu responsabilitatea „adultului” și își asumă participarea efectivă la ceea ce li se predă. Succesul constă, pur și simplu, în faptul că descoperirea științifică, de la lecții, e făcută în nume propriu! E grozav. I-ați văzut cu câtă bucurie au lămurit structura sistemului solar, pe înțelesul lor? Să știți că nici Sorina și nici buna ei colegă, Carmen nu știau ce-mi propusesem să discut, sau să le cer elevilor.

Totul a fost o surpriză. Și a meritat! Am putut să văd „copilul” din „elev”, în toată splendoarea și candoarea vârstei. Ba, mai mult, am putut să văd că și tânăra învățătoare știe să se integreze perfect în lumea copiilor. În esență, aceasta-i motivația faptului că Sorina Pop, la puțina ei experiență în profesie, merită cu prisosință să facă parte din topul Oamenilor frumoși din  Bistrița-Năsăud.

Oameni simpli! La muncă, în viață, în autobuz, pe stradă, fără să facă valuri... Și totuși, cât de mult contează ca ei să existe!

Cinste Sorinei Pop și școlii unde s-a putut afirma: Școala Gimnazială nr. 4 din Bistrița, coordonată cu aceeași cunoaștere, fermitate și înțelegere de experimentatul manager, profesor Daniela Danea. În susținerea argumentării mele vin și pozele de mai jos… Sunt convins că vă vor cuceri și pe dumneavoastră acești minunați copii!

Mircea Seleușan-Bătrânu