L-am cunoscut pe profesorul universitar George Purdea zilele trecute, cu prilejul unei conferinţe extraordinare susţinute la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” din Bistriţa – când ne-a mărturisit că a ales să vorbească bistriţenilor despre Constantin Noica pentru că, în mod cert, este una dintre personalităţile care l-a marcat în profunzime pentru totdeauna, de vreme ce încă îl visează uneori şi încă are impresia că faimosul filosof ar trăi...

Câteva lucruri sfinte...

„Unul dintre visele aproape religioase... se referă la casa mea din Lechinţa. Chiar mă întreba cineva de sacru şi sanctitate şi am răspuns că pentru mine acestea sunt cuprinse în casa părintească de la Lechinţa, unde mi-am petrecut copilăria, în umbra mamei şi a tatălui meu... Casa, Noica şi încă câteva lucruri sunt sfinte pentru mine... În rest, religiozitatea mea este una de graniţă, permanent interogativă, nu este una habotnică...”, a povestit George Purdea pentru Bistriţeanul.ro.

Profesorul universitar a mai fost la Bistriţa acum 5 ani, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de când a absolvit liceul, şi s-a declarat încântat de dinamica proprie care se simte pulsând în oraş şi uimit de faptul că aici s-a construit o clădire nouă pentru Biblioteca Judeţeană.

„Acasă mi se întâmplă mereu lucruri stranii... Ieri stăteam în curte, în grădină, citisem un text din evul mediu despre creştinii de atunci, executaţi pentru că au trecut la creştinism – aşa numita literatura de martiri – scris în latina simplă, nu latina elegantă, clasică a lui Cicero – şi se povestea acolo că unul dintre aceşti creştini, executat, porneşte în călătoria spre cer, pe o scară, diavolul încearcă să-l tragă jos de pe scară, dar nu reuşeşte, pentru că acel creştin îşi păstrase credinţa, iar când ajunge în cer, în moarte, dă cu ochii de Dumnezeire – un păstor care mulgea o vacă... şi îi dă noului venit un pahar cu lapte proaspăt... Şi cum stăteam aşa în grădină, obosit după 12 ore de condus din Viena, aţipisem pe verandă şi aud deodată cum se paşte iarba undeva în preajma mea... Mi-am zis că m-o fi impresionat atâta lectura creştinului, încât aud vaca păscând alături. Am deschis ochii, dar nu se vedea nimic în jur, aşa că am adormit la loc, însă zgomotul devenea mai insistent, parcă se tot apropia... Deschid din nou ochii şi văd o vacă mare, în curte la mine, în centrul Lechinţei, pe unde nu prea se rătăcesc vacile – era o vacă mare cu nişte ugere de lapte imense şi cu un lanţ lung care păştea iarba. Am încercat s-o scot afară dintre flori, s-o duc pe stradă, trăgeam de lanţ, dar vaca nu voia să iasă, pesemne se simţea bine mâncând din iarba aia grasă şi necosită... În fine, am reuşit s-o scot până la urmă în stradă, unde erau mai mulţi vecini şi oameni care au rămas toţi cu gura căscată, privind cum marele profesor universitar de la Viena trage vaca de lanţ... S-a lămurit până la urmă povestea cu vaca, dar mi-a rămas în minte scena asta suprarealistă, post-modernistă... Sunt lucruri din astea bizare care inspiră, apropierea de casă e ceva deosebit... E o forţă care scapă controlului şi nu se poate explica raţional...”, ne-a povestit profesorul George Purdea, recunoscând că nu ar fi exclus să continue să scrie mai mult, aici în ţară.

Un destin fabulos

George Purdea s-a născut în 1953, la Lechinţa, a urmat cursurile unui liceu din Târgu Mureş, visând să devină muzician şi cântând la corn clasic, până când un nefericit accident, într-un meci de handbal, l-a silit să renunţe la muzică şi să se mute la Bistriţa, unde a studiat la Liceul „Liviu Rebreanu” pe care l-a absolvit în 1972.

Între 1972 şi 1976 a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie la Universitatea din Bucureşti, între 1976 şi 1989 a fost custode de muzeu în Bucureşti, traducând, în paralel din germană şi franceză şi publicând lucrări proprii de literatură şi filosofie. A făcut parte din Şcoala de la Păltiniş, fiind unul dintre apropiaţii filosofului Constantin Noica.

În 1989 a emigrat în Austria, iar între 1990 şi 1994 a lucrat ca hamal, paznic de noapte şi ghid turistic, încheindu-şi studiile universitare de filosofie începute la Bucureşti. În 1994 îşi susţine teza de doctorat şi primeşte titlul de doctor din partea Universităţii din Viena. Între 1994 şi 1997 a fost angajat la Sigmund Freud Museum, iar din 1997 încoace este profesor la Institutul de Filosofie al Universităţii din Viena.

Tot la Universitatea din Viena a urmat şi cursurile Facultăţii de Limbi Clasice, studiind greaca şi latina veche, povestind despre acest episod cu mult umor într-un interviu acordat pentru Apostrof, în 2008: „Se întâmplă să am drept colegi studenţi care frecventează cursurile mele... Când ni se împart testele scrise notate, mă strâng câteodată pantofii. Să nu fi primit ei o notă mai bună ca mine...!".

Lui George Purdea îi datorăm câteva importante traduceri din Biemel, Lukacs, Karl Jaspers, Sigmund Freud sau Martin Heidegger şi a publicat, între altele, Der ewige Augenblick in der Begegnung zu zweit (Peter Lang Verlag, 1997), Bekreuzige dich mit der Zunge und geh weiter (Verlag für Gesellschaftskritik, Viena, 1993), Der Kofferträger (Edition Doppelpunkt, Viena, 2001).