„Nu am cui să las moștenire această meserie... Această slujbă e ca și o meserie de preot. Fiecare sat, comună sau oraș ar trebui să aibă și un hornar la fel cum fiecare dintre acestea are și un slujitor al Domnului. Chiar dacă nu e bănoasă, se poate trăi liniștit din această slujbă. Dacă pui suflet în meseria pe care o practici, nu ai cum să nu fi mulțumit. Sunt mândru de mine, lumea adesea mă oprește pe stradă sau mă caută să vin sa le curăț coșurile, chiar dacă nu așa de mult ca în alte vremuri” povestea hornarul orașului, trecut bine de 70 de ani.

Anul Nou i-a adus și 13 colegi noi care au reușit să finalizeze cursurile de coșar la AJOFM BN, spre bucuria omului care de multă vreme se gângește să se retragă pentru că, după o vârstă, e din e în ce mai greu să se urce în podurile caselor.

O tradiție populară bine cunoscută și de nenea Flore spune că hornarul este purtătorul de noroc. După trifoiul cu patru foi, hornarul este al doilea simbol aducător de noroc.

Se crede că prin rolul său în prevenirea focului, hornarul este cel care luptă permanent cu demonii şi-i învinge, cărbunele reprezentând purificarea prin foc, iar funinginea pe care o lasă în urma lui, protecţia împotriva bolilor.

O superstiţie spune că dacă întâlneşti un hornar, trebuie să îţi pui o dorinţă care sigur se va împlini! Eu nu am apucat, dar voi, dacă îl vedeți pe nenea Flore nu cumva să ratați ocazia...!