„Unii mai și înjură... Dar nu trebuie băgați în seamă... Mai am un an și jumătate până la pensie și ăsta trece cel mai greu, fir-ar...!” exclamă domnul Eugen care de 42 de ani bătuți pe muchie străjuieșteporțile imense ale Muzeului Județean...
E jovial, mereu pus pe glume sau vorbe de duh și te întâmpină cu un surâs cald și dezarmant, în poarta Muzeului Județean pe care o străjuiește de peste 40 de ani...!
Ce fel de oameni au trecut pe sub aceste porți...? „O-ho-hooo...! Aproape toți...!” zâmbește domnul Eugen și se întoarce repede spre persoana care a intrat furtunos chiar în acele momente pe poarta muzeului: „Alo, domnu'! Unde mergeți?!” îl interoghează politicos pe cel care tocmai a intrat și care mormăie ceva despre cursurile de limbă engleză.
„Dar la muzeu n-avem niciun curs de engleză! Poate încercați la Centrul Județean pentru Cultură, la doi pași de noi...!?” îi sugerează politicos domnul Eugen.
„Nu, nu, aici trebuie să fie, la Muzeu!”
„Bine, domnule, atunci căutați-le liniștit...! Deși...”
Apoi, întorcându-se spre noi, explică: „Unii mai și înjură... Dar nu-i băgăm în seamă... Trec tot felul de oameni cu tot felul de probleme...Vin și mămici multe de când o avem în curte pe căprioara Bambi...!” ne anunță cu veselie, aranjându-și ochelarii pe nas.
„Pe 20 decembrie am împlinit 42 de ani în Muzeul Județean! Mai am un an și jumătate până la pensie! Și ăsta trece cel mai greu, fir-ar....!” mai spune, cu năduf, domnul Eugen...