Alexandru Şinti Suciu are 17 ani, a venit tocmai din Năsăud şi după o raită nu tocmai productivă prin centru, s-a oprit undeva aproape de Han, cu acordeonul său cumpărat dintr-un târg din Slovacia pentru a le ura oamenilor de bine în noul an. „Stau aici de câteva ore, am cam îngheţat, dar nu mă las...”
Chit că nu mai prindem colindători pe la uşi, muzica nu lipseşte de sărbători şi poate fi întâlnită aproape la tot pasul, pe străzi sau prin magazine. Este şi cazul lui Alexandru Suciu care vine de câteva zile tocmai din Năsăud, se postează undeva la soare, pe străzile din Bistriţa, şi cântă dintr-un acordeon care i-a rămas mic, e cam ros pe la colţuri şi ponosit – Valurile Dunării, dar şi alte „valţuri şi tangouri”.
Mai are acasă şapte fraţi, a învăţat singur să cânte la acordeonul pe care şi l-a cumpărat dintr-un târg din Slovacia şi nu s-a gândit niciodată să mergă la Şcoala de muzică, pentru că, dacă vrea să înveţe ceva nou, are un om în Năsăud care ar putea să-i arate una-alta.
„Merge mai prost decât anul trecut, lumea trece, abia dacă ascultă, şi unii îmi mai lasă câte-un leu. Fac după câteva ore vreo 30, 40 de lei, banii mei de buzunar... Poate trebuia să învăţ şi ceva colinde...”, recunoaşte Alexandru, cu mâinile îngheţate în mănuşile prea colorate pentru vârsta lui...