Considerată de foarte mulţi cititori o carte genială – nu doar pentru că tratează o problemă aproape inexistent tratată în literatura noastră, cât mai ales pentru stilul în care o tratează, cartea lansată de Ana Dragu recent la Bistriţa a creat deja un val întreg de admiraţie şi aprecieri.

O fi fost dureros pentru ea să retrăiască toate spaimele, frământările, nopţile albe sau gândurile care au însoţit-o scriind....? “În mod straniu – nu. A fost mult mai greu să le trăiesc. Chiar mai mult, actul de a le scrie mi-a oferit o oarecare detaşare. Dar mi-a şi dat şansa să mi le amintesc. Cred că am recurs foarte mult, evident inconştient, la represie. Represia, se ştie, e greu de stopat şi e un mecanism defensiv detrimental. Dar prin scris am reuşit să îi reduc considerabil forţa…” ne-a mărturisit Ana Dragu, nu demult…

Dar cum reuşeşte oare să-şi păstreze seninătatea şi liniştea într-o luptă atât de complicată şi complexă...? “Îmi doresc enorm să fiu mai senină, mai blândă, mai calmă, însă nu sunt. Sunt doar disperată şi, sper, ca orice disperat, foarte puternică. E nevoie de lucruri cu adevărat cutremurătoare ca să dau înapoi, să mă simt pierdută. Sau poate e nevoie doar de o vorbă aruncată aiurea. Pun dragostea în locul seninătății, oricum…”