În timp ce noi visăm să ne petrecem vacanţele cât mai departe de Bistriţa, alţii vin cu drag aici şi rămân pentru totdeauna impresionaţi de perfecţiunea şi frumuseţea peisajului de munte. Este şi cazul a trei dintre cei mai importanţi pictori ai momentului – Constantin Flondor, Vasile Tolan şi Mihai Sârbulescu – care au răspuns invitaţiei unui om de afaceri din Bistriţa, preferând să-şi petreacă o săptămână de linişte, pictură şi relaxare în Bistriţa-Bârgăului.

O săptămână miraculoasă

Se pare că la noi, până şi vremea se înclină în faţa artei: „A fost absolut reconfortant şi surprinzător. Am petrecut o săptămână miraculoasă iar vremea a fost minunată. Chiar şi atunci când a plouat, a plouat fără să ne deranjeze din lucru, a plouat cu grijă...” a povestit pentru Bistriţeanul.ro – mai în glumă, mai în serios – pictorul Constantin Flondor, impresionat de livezile şi grădinile mari din Bârgău.

“Ieşirile acestea în natură reprezintă o alternanţă foarte potrivită şi binevenită faţă de munca în atelier. N-aş putea să stau închis în atelier fără o porţie de oxigen, de duh şi contact direct cu frumuseţea lumii... Ai posibilitatea să fii aproape de toate aceste daruri divine. Dar e adevărat că n-aş rezista prea mult nici în natură – am nevoie să mă reîntorc în atelier şi să re-gândesc ceea ce am pictat. E un fel de inspiraţie şi expiraţie – între atelier şi ieşitul în natură. Este un ritm foarte benefic pentru mine...” a mai povestit Constantin Flondor care a lăsat în casa de vacanţă de la Bistriţa Bârgăului câteva tablouri în ulei, inspirate de peisajul bârgăuan.

Frumuseţea va mântui lumea

Altădată se întâmplă, însă, să facă doar schiţe şi acuarele pe care să le prelucreze mai târziu în atelier. Şi asta pentru că „natura este atât de complexă – aerul, păsările şi lumina – toate te înconjură şi îţi oferă un tonus cu totul special. Dar şi concentrarea este mai dificilă. Nu poţi să cuprinzi tot ce presupune această mare complexitate, elimini foarte mult, păstrezi doar un detaliu, un semn, iar vara viitoare mergi pe un alt tip de selecţie, pentru că între timp, te mai schimbi şi tu, nu poţi (şi nici n-ai voie) să rămâi acelaşi...”

Este pentru prima oară când pictorul Constantin Flondor vizitează Bistriţa Bârgăului, deşi a mai expus la Bistriţa – ultima oară în martie 2011. „Cum bine spunea Dostoievski – frumuseţea va mântui lumea. Probabil se gândea la frumuseţea cuprinsă în literatură, poezie şi pictură, dar eu aş adăuga şi frumuseţea aceasta nemijlocită care este cerul, muntele, livada, iarba, florile, plantele... E imposibil să adaugi ceva acestei frumuseţi. Natura nu dă greş niciodată. Uneori e violentă, e furtunoasă sau bubuitoare, îşi arată forţele şi puterea, dar rareori ai ce să-i reproşezi...” a mai povestit Constantin Flondor.

Pictura nu este altceva decât gospodărirea neputinţei...

Dacă nu ar fi fost pictor, lui Constantin Flondor i-ar fi plăcut să fie pianist şi să-şi încerce puterile în muzică. “Medicină sau inginerie sub nicio formă n-aş fi putut să fac.... Aş fi putut să fiu mai de ispravă, să fi făcut mai multe lucrări, cu mai multă concentrare... Există şi drumuri rătăcite, dar nu prea le poţi evita. Trebuie să plăteşti astfel şi, uneori, să greşeşti. Pentru că, poate mai mult decât din reuşite, învăţăm din greşeli. Am ajuns să spun în ultima vreme – că pictura nu este altceva decât gospodărirea neputinţei...” mai spune Constantin Flondor, adăugând că trebuie să ai o anumită inteligenţă, să-ţi cunoşti neputinţele şi să ştii să utilizezi ceea ce ai şi ceea ce n-ai.

“Mi s-a întâmplat de câteva ori, teribilist fiind, să atac tot felul de teme şi stiluri – şi atunci pictura mi-a cam dat peste nas. Nu-mi ieşeau mereu lucrări bune când mă aflam în viteza aceea euforică...” a mai mărturisit artistul stabilit la Timişoara şi aflat până ieri, într-o mini tabără de creaţie la Bistriţa Bârgăului.

Constantin Flondor s-a născut la Cernăuţi, (Bucovina) dar locuieşte şi lucrează la Timişoara. Este co-fondator al grupării Prolog (în 1985, alături de Paul Gherasim, Horia Bernea, Ion Grigorescu, Matei Lăzărescu, Christian Paraschiv, Horea Paştina şi Mihai Sârbulescu). A fost profesor la Liceul de Arte Plastice din Timişoara (1962-1991), şi a avut un rol extrem de important în modernizarea învăţământului de artă al liceului. Din 1991 până în 2002 a fost cadru didactic universitar la Facultatea de Artă a Universităţii de Vest Timişoara, al cărei decan a fost între 1996 şi 1999. Din 2002 este profesor consultant al facultăţii.