Încă din vara lui 2014, când s-au pus bazele parteneriatului între Spital şi Palatul Copiilor Bistriţa, mi-am dorit să particip la activităţile realizate în cadrul proiectului „Terapia prin lectură”. Cu toate acestea, circumstanţele sau, uneori, chiar delăsarea, m-au ţinut în spatele cortinei, participând câteodată la repetiţii sau venind cu idei..
În urmă cu câteva zile, am reuşit, spre marea mea bucurie, să ajung în sfârşit la faţa locului. Activitatea, desfăşurată sub ocrotire eminesciană, a debutat cu o scurtă introducere a celor prezenţi, urmată de Jocul Stelelor. Astfel, fiecare copil a primit propria stea inscripţionată cu o literă din numele lui Mihai Eminescu, pe care a folosit-o mai apoi pentru a forma cuvinte care să descrie personalitatea şi universul marelui poet.
Recitarea bilingvă, română-engleză, coordonată de profesorul Ioan-Sabin Mureşan, cu implicarea copiilor de la spital, punerea pe linie melodică a poeziei „La steaua” de către surorile Maria şi Alexandra Bălan, lectura unei creaţii proprii despre Mihai Eminescu scrisă de Iulia Rebreanu şi colajele eminesciene realizate de Antonia Chiciudean şi Jessica Pintea au completat atmosfera caldă ce s-a instalat în incinta bibliotecii din spital.
Toate acestea – sub blânda moderare a doamnei psiholog Mia Luca, a doamnei voluntar din Fundaţia Inocenţi Maria Cioarba şi a coordonatoarei noastre, Ionela-Silvia Nuşfelean.
Se spune că prin voluntariat înveţi să oferi, dar şi să primeşti, să te descoperi în timp ce îi ajuţi pe ceilalţi. Împărţind „Creioanele stelare” şi îndemnându-i pe cei participanţi la activitate să recurgă la „terapia prin scris”, am redescoperit şi eu de ce să îmi aştern gândurile pe hârtie, să creez personaje şi să mă joc cu vieţile şi lumile lor îmi face atât de mare plăcere.
Am redescoperit, mai bine spus, că încă îmi mai face plăcere. Pentru că foaia rabdă totul, păstrează orice secret şi îţi dă posibilitatea de a te exprima prin mii de voci, de a influenţa, de a schimba, de a striga în timp ce te ascunzi în spatele unor rânduri.
A început ca o zi obişnuită de joi, dar s-a transformat în răspunsul unor întrebări care începuseră să năvălească asupra mea din toate părţile. Şi da, chiar merită să aduci un surâs pe chipurile celor din jurul tău, fie doar şi prin simplul fapt că ţi-ai petrecut câteva clipe alături de ei.
Nu se ştie când zâmbetul acela se va întoarce la tine, transformat într-un râs puternic, gălăgios şi contagios.
Alexandra Andrecuţ,
clasa a XI-a Jurnalism, Palatul Copiilor Bistriţa
.jpg)
0728-237 215
