În Sinagogă, astă seară în jurul orei 18.00, a năvălit o femeie îmbrăcată sărăcăcios, cerşind câte un leu de la cei prezenţi în sală care aşteptau cuminţi începerea unui spectacol. Fără jenă, femeia a urcat pe scenă şi a mărturisit că este o femeie de moravuri uşoare sau grele... “Dar nu are rost să stăm acum să le cântărim...!” a strigat femeia.
A fost vorba despre o târfă care îşi (se)duce clienţii pe locul 13, în ultimul rând al cinematografului “Curcubeu” şi îşi retrăieşte viaţa cu toate fericirile şi dramele ei, cu sora geamănă moartă într-un accident pe gheaţă, cu nenumăraţii iubiţi care o lovesc ca şi cum ar fi Robert de Niro în “A fost odată în America” şi o violează apoi, fără niciun cuvânt...
O femeie care cântă sfâşietor în ruseşte şi decupează secvenţe din filmele pe care le vede printre picături... Şi recunoaşte că luni de zile l-a aşteptat pe Richard Gere să vină s-o salveze din cinema, ca pe Julia Roberts, deşi ştie că “Pretty Woman” nu este o capodoperă, că nu este decât un comerţ ordinar...
Şi că Fellini ar fi iubit-o pe ea dacă ar fi întâlnit-o – şi ar fi lăsat-o în plata Domnului pe Cabiria cu nopţile ei cu tot...
Şi admite în final că probabil singurul cu care s-ar descurca ar fi perversul de Woody Allen...
Şi mai înţelege dispreţul din ochii clienţilor ei, înţelege ruşinea lor pentru că nu se pot lipsi de serviciile ei, înţelege iubirea, înţelege singurătatea, înţelege filmele pe care le vede în cinematograful Curcubeu, printre picături, înţelege cruzimea, îl înţelege pe Hitler, pe care îl urăşte de moarte, dar nu reuşeşte să-l înţeleagă pe Dumnezeu, pe care încă îl iubeşte...
Cu alte cuvinte – Teatrul Naţional Bucureşti a prezentat astă seară, în cadrul festivalului studenţilor bistriţeni, piesa “Fata din Curcubeu” regizată de Lia Bugnar, care semnează şi textul piesei – magistral interpretat de Tania Popa, acompaniată la pian de Mădălina Ene.
Despre Tania Popa, Lia Bugnar spunea că ar fi “ca un pumn în stomac, ca un borcan de iaurt pe spatele ars al unui rătăcit în Sahara, e ca o pană de păun picată în şleaul înnoroiat lăsat de roata unui tractor, e ca numărul de pe braţul unui evreu supravieţuitor, e ca un hohot de râs când încă nu ţi-a trecut tristeţea de adineauri..."
Un spectacol de excepţie, cu emoţie minuţios gradată, cu aluzii şi iluzii atent calibrate care reuşesc să nu cadă în sentimentalisme ieftine şi clişee - graţie interpretării senzaţionale a Taniei Popa.
.jpg)
0728-237 215
