Ca în fiecare seară de Ajun, bistriţenii se pornesc în grupuri mai mari sau mai mici, la colindat. Chiar dacă repertoriul se restrânge, an de an, chiar dacă cei mai mulţi dintre bistriţeni nu se descurcă decât cu “Dom, Dom să-nălţăm” sau “O, ce veste minunată” – important e ca vestea Naşterii Domnului să ajungă la fiecare casă.
Cu toate că oficial se poate colinda încă de la jumătatea lunii noiembrie, de când începe postului Crăciunului – bistriţenii respectă obiceiul nescris de a colinda mai mult în Ajunul Crăciunului, în primele zile care urmează acestei sărbători creştine şi până la Bobotează.
Aşa se face că şi în astă seară, înarmaţi uneori cu chitară, muzicuţă sau acordeon – cetele de colindători traversează oraşul în lung şi-n lat pentru a vesti Naşterea Domnului. În majoritatea cazurilor este vorba despre tineri liceeni care încep prin a-şi colinda profesorii, după care trec pe la casele fiecăruia dintre colindători până la “staţia” finală, care este, de regulă, casa cu cei mai indulgenţi părinţi – dispuşi să aşeze masa în jurul orei 4, 5 dimineaţa şi să servească o ceată întreagă de tineri veseli sau înfriguraţi, după caz.
Există şi categoria colindătorilor mici: prichindeii din clasele I-VIII care, însă, nu au voie să străbată oraşul în lung şi-n lat ci colindă doar în jurul blocului sau pe la vecini. Colindele şi-au cucerit în timp o destinaţie precisă ca formă de magie benefică: ele marchează şi povestesc prin intermediul muzicii faptul că pruncul Iisus s-a născut.
Dar lucrurile nu au stat aşa de la început: unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Oliver Cromwell – Lordul Protector al Angliei, Scoţiei şi Irlandei – a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul, aşa că, în jurul anilor 1650, colindele au fost interzise.
Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este “Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea se povesteşte pe istoriiregasite.wordpress.com şi, tot ca o curiozitate, prin 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun.
Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor, acompaniat la chitară. Una dintre ele era “Silent Night, Holy Night”, care azi este cântată în peste 180 de limbi de milioane de persoane.