Cei care au ales să-şi petreacă seara de joi în ceainăria de la Casa Cărţii „Nicolae Steihardt” au asistat, totodată, la una dintre puţinele lansări de carte din Bistriţa în care s-au exprimat cu luciditate şi curaj inclusiv opinii critice la adresa unei cărţi.

Pentru că, nu-i aşa?, de regulă la o lansare se spun doar lucruri frumoase despre cartea "lansată la apă", criticii lăsând pe seama cititorilor să descopere sau nu punctele slabe ale cărţii în cauză.

Ei bine, astă seară – criticul şi profesorul universitar Ştefan Borbely a remarcat în finalul pledoariilor despre cartea lui Nicholas Kazan – Sub tăvălugul istoriei şi al religiei – că este o carte discutabilă, una supusă polemicii, care cuprinde multe lucruri cu care nu poţi fi de acord – o carte având structura unei petarde care va supăra pe multă lume în Bistriţa dar care, deopotrivă, va încânta la fel de multă lume, probabil.

„Autorul este un om căruia îi place să nu respecte regulile, îi plac adevărurile conflictuale, dă buzna în tine, te provoacă, se înfăţişează ca un om incomod” spus Ştefan Borbely, remarcând că, în viziunea sa, este cam abuzivă citarea Hertei Mueller în volumul lansat.

„Există ceva ce ne exasperează pe toţi – în România – respectiv clasa politică. Pe Nicholas Kazan îl exasperează tot ce este sedimentat...” a adăugat criticul, precizând că autorul gândeşte lumea ca energie, oferă opinii tranşante şi îşi doreşte oameni care zguduie lumea, care creează animozităţi doar pentru a genera reacţii şi pentru a pune lumea în mişcare cu orice preţ.

În schimb, criticul a subliniat şi că există două lucruri cu care nu poate fi de acord – şi anume – reducţionismul biologic, genetic tratat în carte – o teorie de secol XIX, deja perimată şi anti-maghiarismul cărţii care reprezintă o formă de retardare.

„În consecinţă, Nicholas Kazan este un personaj fabulos care manifestă o iubire furioasă pentru Bistriţa...” a concluzionat criticul.

Şi scriitorul clujean Ovidiu Pecican a recunoscut că cel mai mult l-au impresionat în carte paginile dedicate Bistriţei: „Ar vrea să mute munţii din loc doar pentru a transforma Bistriţa într-o capitală mare a lumii. După ce am citit această carte, am avut impresia că Nicholas Kazan chiar ar putea să facă aşa ceva...” a povestit Ovidiu Pecican.

„Nick crede că adevărul va salva lumea. Eu cred totuşi că Dostoievski avea dreptate şi că frumuseţea va fi cea care va salva lumea...” a remarcat Ovidiu Pecican, adăugând că, în fond, şi frumuseţea este o formă a devărului şi că merită să citim cartea de 400 de pagini scrisă de Kazan – un pilot, un brutar desăvârşit, un deschizător de drumuri şi un explorator captivant.

Elena M Câmpan a subliniat că asistăm la un debut impresionant de voluminos, un text fluviu care curge cu o deosebită limpezime despre un om care încearcă să-şi depăşească limitele, care militează pentru „a gândi global şi a acţiona local” – o carte în care apar şi personaje reale ale Bistriţei – cum ar fi profesorul Gubesch sau Florescu de la „Liviu Rebreanu” – oferiţi admirativ drept exemple – în timp ce alte personaje cu care autorul ar fi vrut să intre în vorbă – i-au întors pur şi simplu spatele...