Pentru mine va ramane de neuitat seara de 30 ianuarie, de la Biserica "Sfintii Trei Ierarhi" din Bistrita. Am asistat la una din cele mai frumoase si mai inaltatoare rugaciuni de seara.
Cinci preoti s-au reunit pentru a oficia slujba de multumire si smerenie in memoria celor trei pilde vii ale credintei intru Domnul, Ierarhii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, praznuind hramul acestui reprezentativ lacas de cult ortodox al urbei noastre. Daruire, simplitate, dorinta de curatenie si sincera apropiere de Dumnezeu. Caldura glasurilor din strana si forta rugaciunii celor peste o suta de credinciosi au reusit parca sa anuleze cele -15 grade Celsius de afara.
Si cum altfel s-ar fi putut incheia mai nimerit aceasta zi de sarbatoare decat invocandu-l pe cel ce s-a straduit toata viata sa ne indemne "ziditi-va unul pe altul!", prin Omiliile/ Predicile/ sale – IOAN GURA DE AUR? Am asistat asadar in final, la o lansare de carte crestina. O manifestare culturala situata de obicei intr-un cu totul alt cadru si cu un alt public, fireste avizat. Cu toate acestea, nicio nota discordanta. Nicio intentie de plecare. S-a potrivit cum nu se poate mai bine in contextul intamplarii/ vezi foto/. Explicatia? Continutul textelor (puternic ancorate in viata, cu certe valente diacronice) este cat se poate de actual.
Nebulozitatea prezentului, tarele unei societati viciata de alienare, supusa dictaturii banului, suferind de criza si ger, isi vor gasi rezolvarea numai prin rugaciune, credinta si vointa de indreptare. Simplitatea limbajului si recurgerea la parabole cu multiple paliere de decodare/ in functie de inteligenta, gradul de cultura si cunoastere al fiecaruia/ il fac pe Ioan Gura de Aur un Sfant al tuturor, sfaturile si indemnurile sale conducand invariabil la izbavirea intru Isus Hristos si vindecand in fapt toate ranile vremilor.
Certitudinea remediului o da Credinta si Iubirea – marturie sta toata viata lui – dorinta si vointa re/zidirii intru Domnul a omului, a omenirii. Sunt doua volume: Ioan Gura de Aur – Omilii la statui – Editie bilingva/ traducere din greaca veche de asist.dr. Adrian Podaru/ - Editura Polirom, Iasi, 2012. Prezentarea noii si excelentei traduceri a facut-o de o maniera docta si pertinenta, cu binecunoscutu-i talent oratoric pr.prof.univ.dr. Ioan Chirila, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa din Cluj-Napoca. Spre ilustrare, citez doar o secventa, prilej de intima reflectie: "Cine e raspunzator pentru intunericul acestui veac? Raspund printr-o parabola: Un copil intra in casa. Era deja noapte. Desi simte caldura mamei, intreaba: De ce nu aprinzi lumina, maicuta mea?"
A reliefat meritele traducatorului. Acesta nu s-a rezumat numai la simpla translatare, ad-litteram a textului Omiliilor Sfantului Ioan Gura de Aur. Semnificativa este transpunerea ampla in limba romana contemporana, de o maniera fluida si fluenta a unui mesaj, a unor nuante semantice, vechi de aproape 1600 de ani. La alta scara valorica, pastrand proportiile, efortul facut de Adrian Podaru se inscrie in aceeasi directie cu cel al regretatului nostru pastor, Bartolomeu Anania in munca sa titanica de realizarea a noii Biblii.
Adrian Podaru a vorbit la randul sau despre Omilii. Cu modestie a tinut sa sublinieze bucuria ce o resimte ca prin traducerile sale ne ofera sansa de a-l considera pe marele Ierarh, Sfantul Ioan Gura de Aur, contemporanul nostru. Carte, cuvant de invatatura, iar viata Sfantului Ioan, pilda vie si antidot declarat al deznadejdii. Adrian Podaru – un tanar de factura academica, conjudeteanul nostru, se anunta ca un viitor talentat si prodigios magister al Almei Mater Napocensis.
O seara de neuitat, dupa cum spuneam, datorata si initiativei parintelui Ioan Pintea, poet si exeget steinhardtian binecunoscut si in acelasi timp preot paroh la Biserica “Sfintii Trei Ierarhi”. Alaturi de el au fost si preotii Liviu Sugar si Stefan Borodi, slujitori in aceeasi Casa a Domnului, gazde primitoare ale manifestarii.
Singura imperfectiune a fost lipsa cartilor pe care firesc libraria ar fi trebuit sa le asigure. Nu am putut cumpara volumele si am fost lipsit de obisnuitele autografe. Ca mine au patit si cei cativa zeci de intelectuali veniti la lansare. In afara de aceasta minora inadvertenta, sincere felicitari tuturor celor implicati. Va promit ca voi reveni cu detalii, dupa ce voi gasi cartile, la rubrica "Addenda lecturii".