Potrivit traditiei, ouale de Pasti trebuiau adunate din cuibare in "miercurea Paresimilor", adica in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare. In unele sate din Transilvania, gospodinele sunt convinse ca nu e bine sa stranga ouale de la Lasatul secului si pana in miercurea Paresimilor.
Femeile credeau ca ouale alese in aceasta miercuri nu se stricau pana la Pasti. Tot acum erau alese si ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite. Dar, chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.
Oul vopsit este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace. Ornamentica oualor decorative este extrem de variata si cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe sau religioase. Spre exemplu, linia dreapta verticala reprezinta viata, linia dreapta orizontala reprezinta moartea, linia dubla dreapta semnifica eternitatea in timp ce linia cu dreptunghiuri povesteste despre cunoastere. Pe ouale incondeiate apar si linii usor ondulate care fac trimitere la purificare si apa sau linii infatisand o dubla spirala care reprezinta legatura dintre viata si moarte.
La sate se pastreaza inca obiceiul ca, in dimineata din duminica Pastelui, gospodarii sa-si spele fata cu apa noua sau apa neinceputa, in care pun un ou rosu si un ban de argint, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea oualor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse in brazde, la arat. Se crede ca astfel pamantul va da numai roade bune.
.jpg)
0728-237 215
