Am ajuns să trăim vremuri incredibile în acest minunat oraș, aflat pe cele mai înalte culmi de civilizație și progres. Până am prins gustul a fost mai greu și, uitați, acum nu ne mai ajunge. Și pe așa cerere, ne-am întors în timp, în comunism, când o pilă și rația erau secretul să poți mulțumi poporul.
Cultura și sportul ne-au luat mințile în orașul ăsta! S-a ajuns într-o situație incredibilă. Dacă vrei să mergi la un meci de handbal, să le susții pe fetele de la CSM Bistrița, ia încearcă să iei bilete dacă mai ai de unde! Se vând mai ceva ca pâinea caldă, tre' să ai și pile dacă vrei locuri bune.
Nu e rău, rău e că se plâng unii de organizare și s-au trezit spectatorii că au cumpărat același loc cu alții. Înaintea oricărui meci de handbal, antrenamentul pentru tensiune se face la intrare și până ajungi pe locul tău. Dacă ai bilet, dă Doamne să nu-ți fi vândut ăia locul și la alții, să te lase nervii înainte de meci.
Dar, mai grav decât asta e că nu ne mai ajunge nici cultura!
Situație tragi-comică la ditai Palatul Culturii din Bistrița, mare cât sala de oglinzi a Palatului Culturii din Iași. Binecuvântarea Papei Francisc și-a spus cuvântul și aproape că nu e eveniment la care să nu fie scandal că nu se mai găsesc bilete. Și, ca să ajungă cultura la toată lumea, s-au luat măsuri. Se vând bilete cu rația! Eeeee, v-ați fi gândit?!
Ieri, o bistrițeancă a trăit divina comedie pe propria piele la casa de bilete a palatului. S-a adresat doamnei Dumnezeului biletelor, care împărățește locurile în sală. Voia șapte bilete.
- Nu se poate! Sunt prea multe! Trebuie să ajungă la toată lumea!
- Cum?
- Cum ați auzit!
- Bun, atunci dați-mi trei!
- Numai patru dacă vreți! - a continuat dialogul surzilor.
S-au încins spiritele, discuțiile, s-a aruncat cu vorbe elegante, dar grele, iar doamna Dumnezeului biletelor a chemat paza, să scoată afară doamna prea dornică de culturalizarea prietenilor. Și a amenințat-o că-i ia și biletele deja vândute (sic!).