Se povesteşte din bătrâni că în dimineaţa de 4 decembrie, toţi ai casei trebuie să-şi facă semnul crucii pe faţă cu miere de stup, pentru a se feri de bubat. Tot în această zi se dau de pomană turte sau azimi unse cu miere şi calde, pentru ca vărsatul să fie cald, moale şi dulce.

Cică nu e bine să laşi copiii să mănânce porumb copt, fasole sau seminţe de dovleac, pentru ca erupţia să nu fie mare şi deasă ca respectivele seminţe!

Unele tradiţii populare cer ca în această zi gospodinele să nu folosească vase negre, să nu fiarbă nimic în oale de această culoare şi nici să poarte haine negre – ca nu cumva să se facă tăciune în grâne.

Un alt obicei cu iz de superstiţie spune că în această zi se pun în apă crengi de măr sau de vişin, care se lasă până de Florii: dacă ramurile înfloresc până atunci este semn clar că anul va fi mănos, iar dacă nu, va fi secetos.

A doua zi a sărbătorii (5 decembrie) este ziua Sfântului sau a Sfintei Sava, o personalitate enigmatică în virtutea ambivalenţei numelui. Elementul central al sărbătoririi îl constituie pomana rituală.

Se spune că ziua de Sf. Sava este foarte potrivită pentru magie: se iau trei lumânări şi se pun la icoana sfântului. Când cineva aiurează, înnebuneşte sau strigă a lingoare, se aprind lumânările pe rând, după care se picură câte trei picături de ceară din fiecare. Ceara picată se strânge cu grijă şi se pune sub perna bolnavului care se va face bine negreşit.

Sursa: www.superstitii.ro