Sute de bistriţeni îl pomenesc pe primar weekend de weekend. Cu schiurile pe maşini, bat drumurile Maramureşului sau Harghitei, înjurându-l printre dinţi pe cel care i-a sedus şi abandonat. Iarna trecută, primul schior al oraşului a urcat Cocoşul călare pe-un ratrac şi a coborât o directă printre săniuţe, luând în plin câteva brazde.
A frânat ca pe Zillertal şi s-a oprit ţanţoş între grătarele de mici. O imagine ca dintr-un tablou suprarealist, aşa cum de altfel şi-a imaginat el întreg Wonderlandul.
Primarul OTC a vrut să ne arate că n-a frecat menta în primii 4 ani de mandat şi că panoul plantat la baza dealului din Unirea nu e singura lui realizare. A fost o încercare disperată de upgradare a vrăjelii cu care a câştigat alegerile în 2008. A forţat mai mult ca la prima cursă spre Primărie, riscând-şi de data aceasta nu doar onoarea ci şi genunchii. I-a ieşit, a mai prins un mandat.
Un mandat mai liniştit, în care nu mai are nici un motiv să-şi zgârie schiurile cu pietroaiele de lângă Poligon. A aflat că bronzul de Alpi îi face bine la ten şi a mai plusat cu o săptămână la obişnuita vacanţă pesedistă în Austria.
E convins că nu-i mai foloseşte la nimic gargara asta cu Wonderlandul, din contră, a înţeles că râde lumea de el. A deschis gura pentru o altă gogoriţă, pregătind campania din 2016. Când ne va aduna la un vin fiert pe Codrişor, acolo unde, nu-i aşa, doar se ştie, pârtia e muuuult mai bună ca în Unirea.
Până atunci, sute de bistriţeni, bat zăpada din Topliţa, Vatra Dornei, Cavnic sau Şuior şi le explică localnicilor de ce fac atâţia kilometri pentru un derdeluş. Dezbat cu prietenii subiectul neverlandului, vin cu idei, cu variante, cu Dălbidanu, cu Bistricioru, calculează altitudini, profit, versanţi. Îşi aduc aminte cum era altădată pe Budac, sau cum se schia la Piatra Fântânele. Îşi învaţă copiii să încarce greutatea pe piciorul din vale, să frâneze cu coada schiului şi să se lase pe limba clăparului.
Oamenii ăştia există, nu sunt fantome. Au pasiunea asta şi vor să se bucure de ea cât mai aproape de oraşul în care plătesc taxe şi impozite. Mulţi dintre ei au fost la vot doar pentru că cineva le-a promis o pârtie, fără să-şi imagineze că în 5 ani omul lor nu e în stare să întindă nici măcar un baby schi ca-n anii 70. În faţa acestor bistriţeni, primarul ar trebui să crape de ruşine. Să-şi ceară scuze şi să nu mai pomenească de pârtii câte zile va mai avea în Primărie.
.jpg)
0728-237 215
