I-am tolerat când au luat locul copiilor noştri crescuţi aici, pe banii, pe antrenorii şi pe sinteticul nostru. Ne-am zis că or fi mai buni decât juniorii lui Florea, Zegrean, Sava, Someşan sau Hurloi, că or avea altfel de fibră sau de mentalitate. I-am înţeles că au nevoie să se adapteze, apoi că i-au furat arbitrii sau că nu-s plătiţi la timp.
Le-am acordat, la fiecare meci, toate circumstanţele din lume. Că-i ora prea târzie, că-i prea frig, că au prea mulţi titulari lipsă, că au în faţă Steaua sau că n-au banii echipei lui Hagi. Le-am plâns de milă când Orbuleţ le-a băgat mingea în plasă de după poartă, am testat targa lui Manea şi ne-am imaginat cum am fi aruncat-o noi în capul lui Bocăneală.
Am venit în număr destul de mare pe stadion, în vremuri în care mulţi alţii, din alte oraşe, au schimbat demult tribuna pe canapea. Am rezistat 15 etape fără să strigăm demisia dintr-un bun simţ exagerat, prezent mai mereu pe stadionul din parc. Am înţeles greutăţile prin care trece clubul, deşi singur s-a băgat în ele, nu noi, de-afară, i le-am adus.
Da’, gata, frate! Ajunge! Mai jucaţi şi voi ceva! Că aşa murături, n-a avut Gloria din 1922 încoace! În afară de Dolha, care-a adus de unul singur cel puţin jumătate dintre punctele turului, ceilalţi jucaţi ca nişte opăriţi. Sunteţi slabi, ficiori, sunteţi foarte slabi. Aşa e, sunteţi neplătiţi! Însă nu-mi imaginez deloc că aţi putea juca altfel dacă cineva ar arunca bani după voi. Credeţi că Braganca ar şti instantaneu să lovească mingea cu dreptul dacă ar avea o primă de 5000 de euro pe meci? Sau că Bratu ar ţopăi mai mult cu faţa decât cu spatele la poartă dacă cineva i-ar pune mai mult pe card? Nici vorbă. Jucaţi ca nişte împăiaţi pentru că atâta ştiţi, nu pentru că sunteţi neplătiţi!
Ionescu, Reano, Predescu, Ayza, Feher, Cafasso, Romario, Zahiri, Layo, nu mai zic Bratu, Ayza, Enescu sau Braganca, chiar şi tu Curtuiuş, Peteleu sau tu Anton, bâşti, lăsaţi pe alţii!
Aşa e, Gloria trebuie să se schimbe din temelii. E o îmbâcseală acolo ce doar cu DDT mai iese, vorba lui Viorel Moldovan. Însă până se găsesc soluţii geniale, hiper şi macroeconomice, n-ar fi mai simplu să schimbăm întâi echipa, să băgăm în teren prospături, nu nişte cocliţi ce joacă mai slab ca nişte oldboişi de Liga a 4-a!