Știam cu toții ce se întâmplă în spitalele din județ. Fiecare însă a făcut ce-a știut. Presa a mai scris cât și-a permis, pacienții s-au plâns familiei și cunoscuților și au denigrat în continuare calitatea actului medical de la noi, iar în tot acest timp unii s-au făcut că nu văd și nu aud.

Totuși, ceea ce i s-a întâmplat copilei de doar 4 ani din Năsăud a pus capacul și a deschis o cutie a Pandorei. Ce ne dorim și ce primim în spitale. Căutăm medici specialiști cu toată încrederea în școala și în dedicația lor față de meseria pe care și-au ales-o și ne trezim că o banală entorsă poate fi fatală deși știm clar că au scăpat cu viață oameni din accidente în care au fost zdrobiți. La Bistrița și la Năsăud s-au adunat atât de multe cazuri triste încât oamenii n-au mai răbdat și astăzi au răspuns ”Apelului la viață!” și au ieșit în stradă pentru un protest decent, civilizat, așa cum ne-am dorit, și au reușit să transmită un mesaj: Așa nu se mai poate! Vrem o schimbare!

Protestatarii au fost de mai multe feluri, aparținând unor categorii sociale diferite. M-a impresionat profund un bătrânel care auzise de protest de la Radio Someș și își făcuse cu pixul roșu o pancartă în care la nici un an de la moartea soției în spitalul din Bistrița își striga durerea de-a fi lăsat-o în spital cu ”nimic grav” și de-a lua-o moartă în câteva zile de la niște medici ”surprinși” că a rezistat atât și n-a murit mai repede. Atitudinea și vorbele lor îl dureau foarte tare, dar și faptul că nici astăzi nu știe clar de ce i s-a stins jumătatea.

La protestul mut și trist au venit și părinții colegilor Antoniei din Năsăud. Durerea încă acută din suflete i-a făcut să iasă din nou în stradă, și la Bistrița. Au vrut să arate că încă privesc cu durere scaunul gol din grădiniță și așteaptă rezolvări și medici de încredere, astfel încât niciun pui să nu mai fie chinuit de cei care trebuiau să-i aline durerea. Lângă ei au stat părinți și copii din Bistrița care au traversat orașul cu jucării în brațe să vină și să arate că nu le e indiferentă durerea familiei și a prietenilor și dezaprobă tratamentul bazat pe indiferență din spitale.

O altă categorie care a fost la protest este a unor oameni de calitate, din clasa de mijloc și mult peste, oameni care nu merg în spitalele din Bistrița-Năsăud, au mai multă încredere în medici din Mureș sau din Cluj, dar care au fost acolo doar pentru că vor ca și la Bistrița să fie încrederea la fel de mare în medici. Poate ei nu și-o vor recăpăta niciodată și nu vor reveni la Bistrița decât în caz de urgență maximă, dar au vrut să fie mai bine pentru semenii lor poate mai puțin informați. Altruism, civilizație, speranță că lumea în care trăim se va schimba în bine.

Toți împreună, așa cum spunea și prefectul Țintean, am reușit să tragem un semnal de alarmă. De aici încolo nu mai e problema noastră dacă lucrurile nu se vor schimba în bine. Am făcut tot ce puteam și poate mai mult decât trebuia. De aici încolo rezolvarea problemei calității servicilor medicale din Bistrița-Năsăud e în mâna altora...

Noi am reușit doar să dovedim că împreună putem schimba lumea chiar și arătând pe față, în stradă, că nu suntem de acord cu ce se întâmplă și nu vrem să girăm cu tăcerea noastră lipsa de profesionalism și de umanitate.

Avem încredere în medicii de la SMURD, în cei de la Cluj sau Mureș și vrem să fie la fel și cu cei din spitalele din Bistrița sau Năsăud. Sunt tot medici până la urmă, pe salarii la fel și condiții poate mai bune. Ce face totuși diferența?!