Chiar dacă pare greu de imaginat, Crăciunul a devenit o sărbătoare legală în multe ţări abia în secolul al XIX-lea: brazii împodobiţi şi colindele nu existau dintotdeauna iar în legendele româneşti, Moş Crăciun a fost reprezentat iniţial ca un cioban bătrân, bogat şi crud, şi nicidecum ca un moş “darnic şi bun”, “încărcat cu daruri multe”...
Se povesteşte din vechime că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Pentru că el era sărac, a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca cioban sau baci la turmele fratelui său, Crăciun.
Moş Crăciun în legendele româneşti Puţină lume ştie că în legendele româneşti, Moş Crăciun nu este reprezentat deloc ca un bătrânel jovial şi vesel care face din 5 în 5 minute „Ho, ho, ho!”.
Dimpotrivă: legendele populare româneşti îl prezintă ca pe un om cu trăsături contradictorii: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane: este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (cu turme, case mari şi grajduri multe), rău şi zgârcit Ion Ghinoiu, autorul volumului “Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român“, povesteşte despre satul pastoral în care trăiau Moş Ajun şi Moş Crăciun, care avea case mari şi multe grajduri.
Pe neaşteptate, în viaţa lor apare o femeie necunoscută care, simţind că i-a venit vremea să nască, le cere ajutorul. Dacă primul o refuză, cel de-al doilea îi întinde o mână. Neştiind însă că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte în casă şi o trimite să nască în grajdul vitelor.
Crăciuneasa o ajută să nască, fără ştirea soţului ei, dar este pedepsită apoi de el cu tăierea mâinilor din coate. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind “primul creştin”, “Sfântul cel mai bătrân”, “soţul femeii care a moşit-o pe Maria”.
Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilor săraci, de unde şi tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor. Moş Crăciun made in USA Imaginea bătrânelului durduliu, cu haine roşii, care trăieşte în Finlanda sau Laponia şi călătoreşte cu o sanie trasă de reni, împărţind copiilor daruri şi coborând prin hornurile caselor a fost creată de Thomas Nast, în anul 1862.
Cel mai mare magazin ilustrat din acea vreme, Harper’s Weekly, i-a solicitat lui Thomas Nast să deseneze tablouri de luptă iar printre desenele realizate se număra şi unul care purta numele de “Ajun de Crăciun” – reprezentând o mamă care se roagă, în timp ce copiii ei dorm şi soţul ei, îmbrăcat în uniforma armatei nordiste, cu barbă, privindu-şi în fotografie familia.
Desenul acesta a fost adoptat ca simbol al Războiului de Secesiune iar lângă această imagine apare şi Santa Claus: aceasta este prima reprezentare a bătrânului cunoscut de copii ca fiind Moş Crăciun. El este drapat cu steagul american şi împarte daruri soldaţilor.
Imaginea a fost preluată de o companie de băuturi răcoritoare şi exploatată ulterior pentru publicitate în timpul sărbătorilor de iarnă. Şi au exploatat-o atât de bine până în zilele noastre încât foarte mulţi tineri ai vremurilor noastre ar putea să jure că Moş Crăciun s-a născut cu sticla de băutură răcoritoare în mână.
Sursa: istoriiregasite.wordpress.com, crestinortodox.ro