A surâs, a oftat împreună cu orchestra la fiecare cotitură a concertului, a încremenit în ritmul concertului, s-a crispat aplecat peste clape, s-a încruntat, a zâmbit, a făcut minuni din concertul compus de Ceaikovski în 1874 – a cutremurat la propriu pianul și scena – după cum bine remarca o doamnă, în pauza concertului – exclamând uluită „Parcă și-a dat sufletul pe scenă, să rupă pianul, nu alta...!”.

Iar publicul prezent în Sinagogă l-a sorbit din priviri, unii cu lacrimi în ochi, alții topiți de sclipitoarea interpretare iar cei din urmă transpuși cu totul în fascinanta lume a Rusiei lui Ceaikovski.

Desigur, concertul nu ar fi fost la fel de reușit fără Noua Orchestră Transilvană şi Filarmonica Transilvania Cluj în fundal – admirabil dirijate de Petronius Negrescu.

Inițial a fost anunțată o pauză de 10 minute după concert, urmând ca în partea a doua orchestra și solistul să interpreteze nu mai puțin celebra Simfonie a-IV-a în fa minor - însă publicul bistrițean a aplaudat cu atâta insistență la finalul concertului, încât Daniel Goiți s-a abătut de la programul oficial și a oferit melomanilor bistrițeni Preludiul lui George Enescu.