Exact pe 30 decembrie 1947 unul dintre cele mai importante artere ale oraşului primea numele de „Bulevardul Republicii”, un mijloc de propagandă comunistă, susțin monarhiștii bistrițeni care solicită primarului Ovidiu Crețu o reparaţie istorică: să schimbe numele actual al străzii cu „Bulevardul Regele Mihai I”.
Monarhiștii bistrițeni nu își mai doresc ca Bulevardul Republicii să poarte acest nume cu care s-a ales în 30 decembrie 1947 grație propagandei comuniste, așa că solicită primarului municipiului Bistriţa şi Consiliului Local o reparaţie istorică din partea cetăţenilor acestui oraş: să schimbe numele străzii din „Bulevardul Republicii” în „Bulevardul Regele Mihai I”.
„O motivare mai amplă a acestei solicitări vom transmite în scurt timp edililior munucipiului nostru” adaugă preşedintele monarhiștilor bistrițeni, Marius Nicolae Pop, într-un comunicat de presă în care se referă și la semnificația dramatică a zilei de 30 decembrie 1947 – o zi nefastă pentru România...
„...Comuniştii, ajunşi la putere în ţară cu sprijinul tancurilor sovietice sub privirile indiferente ale Occidentului, l-au forţat pe Majestatea Sa Regele Mihai I al României să semneze un „act de abdicare” gata redactat de către aceştia, fără să permită Majestăţii Sale să consulte pe altcineva sau să intervină într-un fel asupra textului.
De asemenea, l-au forţat să citească la radio o declaraţie de „abdicare” şi să părăsească ţara în decurs de trei zile. Această infamă acţiune desfăşurată în perioada sărbătorilor de iarnă, între Crăciun şi Bobotează, cînd Parlamentul se afla în vacanţă iar populaţia ţării era deconectată de la evenimentele politice, a condus la instaurarea dictaturii comuniste personale a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, urmată de cea a lui Nicolae Ceauşescu şi a fost numită în mod fraudulos „Republică”.
Funcţia de şef de stat a fost exercitată în perioada comunistă, uneori formal, de diferite persoane: Constantin Ion Parhon, Petru Groza, Ion Gheorghe Maurer, în calitate de Preşedinţi ai Marii Adunări Naţionale (un simulacru de Parlament), apoi de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu în calitate de preşedinţi ai Consiliului de Stat.
La 28 martie 1974 Nicolae Ceauşescu îşi arogă funcţia de Preşedinte al Republicii Socialiste România.
În 16 decembrie 1989, la Timişoara izbucneşte Revoluţia anticomunistă care se extinde rapid în toată ţara. După cîteva zile, în 22 decembrie 1989, cînd comuniştii sprijiniţi de Securitate au fost alungaţi de la putere cu preţul sîngelui tinerilor, roadele acestei Revoluţii au fost confiscate de către un grup de nomenclaturişti din eşalonul doi coordonaţi de Ion Iliescu. Pentru a-şi conserva puterea aceştia, după ce au acceptat, la presiunea forţelor democratice, ca în denumirea statului să nu fie inclusă noţiunea de Republică, au introdus în mod abuziv în textul Constituţiei art. 1. 2) care prevede că „forma de guvernământ a statului român este republica”, cu menţiunea ulterioară că această prevedere nu poate fi supusă revizuirii nici măcar prin referedum popular (art. 152 în actuala formă).
Fără a jigni sentimentele cetăţenilor cu convingeri republicane şi fără a desconsidera forma republicană de organizare a vreunui stat, constatăm că actuala formă de organizare pretins republicană a statului român, este rezultatul unei infame acţiuni ilegale, imorale şi antinaţionale.
Această acţiune a fost organizată şi executată, iar rezultatele acesteia au fost exploatate de persoane avînd restrînse interese antinaționale de grup.
Adevărul istoric ne obligă să solicităm Parlamentului şi Justiţiei să demareze de urgenţă procedurile de recunoaştere oficială că acţiunea de la 30 decembrie 1947 de forţare a „abdicării” şi de alungare din ţară a Majestăţii Sale Regele Mihai I a României a fost una ilegală atît faţă de legislaţia de atunci, faţă de ceea care i-a urmat, cît şi faţă de legislaţia actuală” mai precizează preşedintele monarhiștilor bistrițeni, Marius Nicolae Pop.