Noi nu dezgropăm schelete, ci poveştile unor oameni ucişi de comunişti, a spus Marius Oprea, prezentând bistriţenilor rămăşiţele din sicriele unor ţărani executaţi prin împuşcare, între 1948–1952, bocancii şi ghetele scîlciate, roase de timp, crucile de lemn aproape putrezite, bucăţile de gloanţe sau cartuşele ruginite expuse la muzeu.
„E greu să răscoleşti oasele cu mâinile fără s-o iei razna” a recunoscut Marius Oprea, preşedintele Centrului pentru Cercetarea Crimelor Împotriva Comunismului, prezent astăzi la Bistriţa, pentru a inaugura expoziţia „Moartea – numitorul comun”. E nevoie de prieteni adevăraţi şi de o mică susţinere, a mai spus Marius Oprea, subliniind că nu atât lipsa unei susţineri de ordin material îl întristează, ci faptul că nu există sprijin moral pentru toate aceste acte de recuperare a adevărului.
Expoziţia deschisă astăzi publicului bistriţean cuprinde obiecte descoperite asupra celor ucişi, fotografii de familie, fotografii provenite din arhiva fostei Securităţi sau făcute în timpul acţiunilor arheologice de deshumare, imagini video de la deshumări şi interviuri cu rude şi urmaşi sau cu anumite persoane care i-au cunoscut pe cei executaţi.
Este vorba despre 22 persoane executate, toate prin împuşcare, 21 dintre acestea fiind descoperite şi apoi deshumate prin metode arheologice pe întreg teritoriul ţării. 7 dintre aceste victime sunt originare din Nepos şi Spermezeu iar urmaşii acestora au fost şi ei prezenţi la vernisajul expoziţiei.
Marta, fiica lui Dumitru Toader (executat în 1949 pe Dealul Crucii la marginea satului Nepos) dar şi nepotul acestuia – Vasile Rus acum preot în acelaşi sat – şi-au stăpânit cu greu emoţia, mărturisind celor prezenţi că de trei ani se luptă şi încearcă să convingă autorităţile locale de necesitatea realizării unui monument funerar corespunzător în cimitirul din Bistriţa, unde cei trei martiri ai Neposului au fost re-înhumaţi cu onoruri militare, în 2009.