„În 1549, Regina Izabela, văduva lui Ioan Zapolya, vine cu mare alai şi suită, cu fiul ei, Ioan Sigismund – la Bistriţa, împreună cu tezaurierul ei, George Martinuzzi. Costul acestor deplasări a trebuit să le plătească oraşul în suma de 264 florini şi 53 dinari. La acestea se mai adaugă sumele cheltuite pentru cadouri” scrie Emil Csallner în cartea „Fapte memorabile din ţinutul Nösen [o contribuţie la istoria oraşului, capitlului şi districtului Nösen, Bistritz, 1941]”.

Cartea a fost tradusă “din nemţeşte de Gelu Pavel – contabil în pensie, la Bistriţa, în 1952” – după cum o indică însemnările primelor pagini şi poate fi consultată la Sala de studiu a Direcţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a Arhivelor Naţionale.

Cum se practică şi în zilele noastre, oficialii de atunci ai cetăţii Bistriţa s-au simţit „datori” să ofere cadouri. Nu a fost vorba de mascote-struţi sau calendare şi agende cu Biserica Evanghelică din centru ci de lucruri mult mai practice precum căni de argint, linguri sau piei de animale: „Pentru regină – i se face cadou o cană de argint înflorat, la fel cancelarul şi prinţul primesc cîte un instrument muzical – cumpărând de la organistul Johannes cu 40 de fl medicul Martinus Brenner o cană de 26 de fl şi pentru ceilalţi, linguri de argint şi piei de jder – astfel că vizita regală a costat oraşul 573 florini şi 28 dinari – după cronica lui Friedrich Kramer din secolul 16.”

Era o sumă impresionantă pentru acele vremuri. Practic, turneul (electoral?:) al reginei a costat cât o casă: în acelaşi volum autorul precizează faptul că în 1533, Christian Pomarius Baumgarten cumpără casa lui Andreas Beuchel – mai cunoscută bistriţenilor drept „Casa Ioan Zidarul”, actualul restaurant „Central” – pentru suma de 500 de florini şi mai investeşte în ea încă 60, cu reparaţii, îmbunătăţiri sau modificări. Izabella nu s-a dovedit a fi la fel de generoasă precum bistriţenii: „Preoţilor, Izabela le confirmă toate drepturile date de regii anteriori” după care s-a „îndurat” să ofere încă trei bănuţi: studentul Petrus Ludovicus primeşte un florin de aur pentru călătoria la Universitatea din Wittemberg iar Laurentius Parvus-Klein primeşte şi el 2 florini de aur ajutor tot pentru Wittemberg.

O decizie controversată, de ultim moment: Izabela a poruncit ca banii pe care oraşul ar fi trebui să-i plătească drept contribuţie casei regale maghiare – adică aproape 8000 de florini – să-i fie daţi ei personal şi nu cancelarului, cum se obişnuia. Ce-o fi făcut regina cu acei 8000 de florini? A reuşit să-i cheltuie într-adevăr pentru interese obşteşti sau dimpotrivă, i-a tocat pentru capriciile ei de regină? 

Cronicarul nu ştie să ne mărturisească asemenea detalii. Cert este faptul că regina, împreună cu fiul ei Ioan Sigismund – viitor principe al Transilvaniei din 1570 – au răvăşit, pentru o vreme, cu vizita lor, viaţa liniştită a burgului nostru medieval.