Cei mai fericiţi de ieşirile la iarbă verde şi în special de zilele petrecute în pădurea Schulerwald erau copiii. Gustav Zikeli descrie în Memoriile sale minunatele zile din copilărie când ieşeau bistriţenii la pădure.

„Unii elevi mergeau imediat în Schulerwald, cei mai mulţi încă abia după prânz, împreună cu toată familia. Se mergea afară cu trăsura sau pe jos – o adevărată excursie. Se organizau jocuri de tineret, se împărţeau premii, pe trei sau patru locuri de dans, dansa tineretul şcolii. Adulţii stăteau la unul din numeroşii ospătari ieşiţi împreună, sau pe jos, şi mâncau şi beau. Se găseau standuri cu dulciuri”, povesteşte Zikeli.

Nu toţi cei care mergeau la pădure erau acolo pentru mâncare şi distracţii, unii dintre ei mergeau să se plimbe prin pădure. „Prietenii naturii lăsau învălmăşeala să fie învălmăşeală şi înaintau adânc în pădure pentru a admira natura ce se trezea la viaţă în cea mai frumoas îmbrăcăminte de primăvară. Când cerul era senin şi nu ploua, serbarea şcolară era una dintre cele mai frumoase serbări pentru tineri”, mărturiseşte scriitorul.

În Memorii, Zikeli descrie şi jocurile pe care le practicau tinerii atunci când ieşeau la iarbă verde. „Jocurile pentru tineret erau pe timpul studiilor mele mai multe decât astăzi. În special cu mingea, cu un diametru de aproximativ 10 centimetri, erau diferite jocuri. Mingile erau din piele, umplute cu păr de porc. Mingile mari, umplute cu aer, aşa cum sunt folosite astăzi la fotbal sau handbal, nu erau cunoscute pe atunci. Hoţii şi jandarmii, de-a ascunsa, erau jocuri îndrăgite”, scrie Zikeli.