Sfarsitul secolului XIX si prima jumatate a secolului XX a fost la Bistrita paradisul balurilor. Desi sasii nu dispuneau de prea multi bani pentru a face petreceri mari, distractia era asigurata de oamenii care participau, de tiganii care cantau la petreceri si mai ales de dorinta tinerilor de a se vedea.

Gustav Zikeli descrie in Memoriile sale felul in care se desfasurau balurile in perioada in care era el tanar si participa la ele. “Pentru a salva casa de bani a asociatiei, fiecare avea balul ei. Abia ajungeau duminicile pentru ca toate balurile asociatiilor sa aiba loc. Exista un bal al pompierilor, un bal al asociatiei meseriasilor, un asociatiei calfelor, al negustorilor, al sportivilor, al femeilor, al corului de feciori, al studentilor si asa-numitul bal al clasistilor pentru tineretul din scoli. Toamna cand se facea recrutarea era balul recrutilor”, explica Zikeli.

Potrivit sasului care a trait la sfarsitul secolului XIX inceputul secolul XX, balurile erau foarte bine organizate si exista o perioada pentru orice. “Balurile avea loc in sala mare a restaurantului orasului. De la miezul noptii la ora unu era “o pauza de odihna”. Atunci musafirii navaleau in sala vecina, unde se servea mancarea si bautura. Oamenii mai saraci sau familiile cu mai multe capete ramaneau in sala de dans si serveau ceea ce au adus cu ei. Apoi dansul continua pana dimineata devreme”, povesteste in Memorii Zikeli.

La scurt timp dupa ora de odihna era alegerea damelor – Damenwahl. Atunci fetele invitau baietii la dans. In afara de polka si vals se mai dansau numai cadriluri. De obicei erau trei-patru cadriluri intr-un bal.