„În anul 1516 se fondează farmacia Vulturul Negru care la întocmirea acestei istorii se află în proprietatea lui Albert  Melzer” scrie Emil Csallner în cartea „Fapte memorabile din ţinutul Nösen [o contribuţie la istoria oraşului, capitlului şi districtului Nösen, Bistritz, 1941]”. Cartea a fost tradusă “din nemţeşte de Gelu Pavel – contabil în pensie, la Bistriţa, în 1952” – după cum o indică însemnările primelor pagini şi poate fi consultată la Sala de studiu a Direcţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a Arhivelor Naţionale.

„Farmacia Vulturul Negru a fost a treia ca vechime din Transilvania. Acest lucru îl menţionează Gustav Graef în articolul său despre farmaciile bistriţene publicat în volumul 5 a lui Ernst Wagner (Contribuţii la istoria oraşului Bistriţa. p. 137-144) şi în volumul editat de Guido Fabritius, Contribuţii la istoria farmaciilor şi farmaciştilor germani din Transilvania, Drabenderhöhe 1986). În această carte sunt menţionate toate farmaciile din nordul Ardealului iar autorul acestui capitol este tot Gustav Graef – fiul lui Gustav Gottlieb Graef (1875-1965), proprietarul farmaciei "Kronen-Apotheke" (Farmacia Coroana sau a Coroanei) situată vizavi de Primărie, lângă pasajul pe care saşii îl numesc Goldschmiedgässchen (Pasajul aurarilor) sau pasajul lui Braedt.”  explică istoricul de artă Vasile Duda.

Acolo unde pe vremuri se afla Farmacia Coroanei, adică în Piaţa Centrală, la numărul 7, acum se află tot o farmacie, Remedia. Este a treia farmacie ca vechime din Bistriţa, a doua – după Vulturul Negru – fiind Farmacia Minerva, fondată în 1772 şi situată exact acolo unde înainte de 1989 funcţiona un aprozar iar acum se află Galeria de Arte Arcade 24.

Un alt amănunt interesant: în 1516, „Vulturul negru” era în proprietatea oraşului iar farmacistul era „angajat orăşenesc” avându-l drept director pe medicul cetăţii. „Din registrele oraşului reies şi salariile avute de farmacişti şi anume – în anul înfiinţării, farmacistul Martinus are un salariu de 10 floreni iar în anul 1701 farmacistul Johann Gödelius are deja 50 de floreni.”

Farmaciştii se numărau, care va să zică, printre cei mai înstăriţi oameni ai Bistriţei: în 22 martie 1531, farmacistul Andreas îşi permitea să ia drept amanet casa lui Andreas Beuchel, fost primar al oraşului, fugit pe atunci din oraş.

După 1703, farmacia ajunge în proprietate privată, „semn că oraşul se afla într-o jenă financiară. Primul proprietar care pare sigur ar fi fost Sigismund Moser, care la anul 1728 o vînduse lui Mihail Fritsch cu 1000 de floreni. În decursul anilor, proprietarii se schimbă des – totuşi ei erau persoane nobile dintre saşi care făceau cinste numelui german...” mai scrie Emil Csallner.

În preajma anului 1800 farmacistul „Vulturului Negru” se remarca prin realizarea unei prezentări a plantelor şi a florei ţinutului, catalogând peste 300 de specii, conform Manualuuil de Cultură şi Civilizaţie la Bistriţa, scris de Vasile Duda, Corneliu Gaiu, Guenter Klein şi Nicoleta Toma).

Pentru alte poveşti referitoare la istoria şi civilizaţia Bistriţei, puteţi consulta şi:

http://www.liceuldeartecbaba.ro/index.php?option=com_filecabinet&view=files&id=2