Povestea acestei cladiri incepe in secolul al XIV-lea cand orasul bistritean de atunci isi faurea stema cu strutul care tinea potcova in cioc. Imobilul este mentionat in Lista Monumentelor Istorice ca fiind un edificiu de mare interes pe plan local, dar nu numai. Cladirea incorporeaza elemente de arhitectura gotica, dar si elemente de arhitectura renascentista.

Numele casei se leaga de cel al notarului Andreas Beuchel dupa 1522, cand imobilul se afla in proprietatea acestuia. Andreas Beuchel a fost ales in 1526 ca si jude al orasului, devenind astfel o figura foarte importanta pentru comunitate. In aceasta perioada, proprietarul isi renoveaza imobilul: ferestrele semicirculare schimba aspectul perterului, iar la etaj sunt montate ferestre de dimensiuni mult mai mari. Ambianta interioara este pastrata si astazi aproape in forma initiala.

Interventiile pe care Beuchel le-a facut asupra imobilului au fost elemente decisive cand s-a stabilit ca imobilul sa fie botezat dupa numele lui. Casa a fost vanduta dupa moartea proprietarului in 1533 lui Cristian Pomarius pentru suma de 500 de florini, de trei ori mai mult decat valoarea pe piata a altor imobile din zona respectiva. Acesta era o persoanlitate culturala marcanta din zona si si-a indreptat atentia inspre reamenajarea fatadei imobilului, in special partea dinspre strada Vasile Nascu. Imobilul a fost in posesia acestuia timp de cinci ani, pana in 1538.

Valoarea cladirii creste destul de mult in urmatoarea perioada, ajungand la 800 de florini, din cauza procesului dintre mostenitorii lui Andreas Beuchel si autoritatile locale care vandusera cladirea. In 1538 urmasii lui Beuchel preiau casa, dupa ce au castigat-o in procesul cu autoritatile orasului, insa nu o pastreaza mult timp deoarece o vand unui mester, Johannes Murator, adica Ioan Zidaru. Acesta trebuia sa realizeze o biserica in Moldova in timpul lui Petru Rares, insa boltile cladirii se prabusesc si cumpara casa lui Andreas Beuchel pentru a se ascunde de domnitor.

Ioan Zidaru nu locuieste pentru multa vreme aici deoarece se retrage la Sibiu, fiind urmarit de oamenii domnitorului moldovean. Autoritatile din Moldova solicita ca imobilul sa fie confiscat, cu toate ca acum avea un nou proprietar. Ioan Zidaru contesta la Sibiu aceasta decizie si prin demersuri sustinute, a ajuns pana la imparat care a decis in 1556 ca imobilul ii apartine fostului proprietar, Ioan Zidaru. Cu toate ca nu a fost proprietar al acestei case pentru mult timp, Ioan Zidaru si-a pus amprenta pe numele casei datorita legaturilor cu domnitorul moldovean.

Istoricii propun ca numele oficial al cladirii sa fie cel al lui Andreas Beuchel datorita interventiilor pe care le-a realizat asupra arhitecturii imobilului. Istoria nu consemneaza date deosebite despre aceasta cladire in urmatoarele secole, imobilul fiind locuit la etaj, iar parterul era folosit ca si spatiu comercial.

In anii '80 arhitecta Ana Maria Orasanu a condus echipa care s-a ocupat de restaurarea imobilului numarul 30 din Piata Centrala. Imobilul a revenit in proprietate privata dupa un adevarat “maraton” de procese. 15 ani a durat procesul, care a inceput dupa 1989, intre mostenitorii de drept ce au cumparat aceasta casa in perioada interbelica si stat.

In prezent familia unui medic bistritean se afla in posesia acestui imobil, iar cladirea gazduieste la parter un restaurant cu o paleta culinara specifica.