Avem deseori impresia că vremurile de demult erau mai liniştite şi total lipsite de violenţa zilelor noastre. Ne-am obişnuit să le asociem cu pacea şi liniştea bunicilor. Însă lucrurile nu stăteau deloc aşa: din ziarele anilor ’30, de pildă, nu lipseau relatările despre agresiuni, violenţe fizice şi asasinate.

Unul dintre cazurile care a făcut oarece vâlvă în Bistriţa anilor ’30 a fost şi cel al pantofarului Kaiser Carol, industriaşul prins pe stradă de doi bătăuşi plătiţi, care a fost bătut „până la sânge spre stupefacţia trecătorilor, cari numai cu multă greutate l-au putut scoate din mâinile agresorilor...” se povesteşte în ziarul Săptămâna, detaliindu-se că victima a fost lovită „cu ciomagul în cap şi peste gură atât de nenorocit, încât ambele maxilare i-au fost sdrobite, rămânând astfel mutilat în chip îngrozitor.”

Poliţia i-a arestat la vremea respectivă pe agresori, victima a fost transportată la spitalul judeţean, de unde a fost trimisă la Clinica din Cluj iar „cercetările d-lui comisar Ciocan au dovedit că bătăuşii au fost plătiţi de un duşman al victimei a cărui nume însă agresorii nu voesc a-l divulga!”

Un alt caz care a făcut senzaţie printre cititori a fost şi cel al învăţătorului Dumitru Eremeiu, din Rebra, care „mergând cu căruţa Joi seara de la târgul din Năsăud spre casă, a fost împuşcat de un răufăcător, care a reuşit să dispară. Dus la Clinica din Cluj pentru a i-se estrage glontele, învăţătorul a încetat din viaţă. Va fi înmormântat Miercuri în comuna Rebra. Urmăririle pentru prinderea criminalului continuă. Cu amănunte vom reveni în numărul viitor” se scrie în acelaşi periodic despre acest subiect.

Redactorii ziarului revin la această temă într-un număr din aprilie 1930 cu precizărea că principalul suspect al asasinatului ar fi fost Ştefan Neamţiu, din aceeaşi comună, „întrucât între acesta şi învăţător exista o mare duşmănie şi pe motivul că, îndată după omor, Neamţiu a dispărut de acasă”.

Fiul învăţătorului ucis – avocatul Eremeiu – a aflat că suspectul ar fi ascuns în comuna Borşa, din Maramureş, a plecat după el şi l-a prins: „Se spune că l-a bătut de i-a rupt trei coaste, i-a legat două table la gât una înainte, alta îndărăt, pe care scria că el a omorât pe învăţătorul Eremeiu şi cu jandarmii l-a escortat la Năsăud. De aici a fost adus în halul acesta la Bistriţa şi depus în arestul preventiv. Făcându-i-se tot mai rău a fost transportat la spital, unde a murit în ziua de 20 Aprilie...”

Cum anume a fost soluţionat acest caz sau cine a fost declarat vinovatul „oficial” al nefericitului eveniment – rămâne un mister pentru locuitorii Bistriţei din zilele noastre... La fel cum rămâne cert şi faptul că vremurile de odinioară erau probabil la fel de tulburi şi violente precum cele pe care le traversăm noi.