Nu era deloc distractiv să fii hoţ în Bistriţa medievală: într-o noapte, prin 1562, un hoţ a pătruns în locuinţa primarului şi i-a spintecat un picior. Pentru această faptă el a plătit cu viaţa: a fost executat prin decapitare, în piaţa centrală a oraşului. De pedepse îngrozitoare aveau parte şi fetele care rămâneau gravide fără a fi căsătorite.
Ca peste tot în Europa, şi în cetatea Bistriţei pedepsele erau crunte pentru cei aflaţi în afara legii: „1562 Într-o noapte intră în locuinţa primarului Gregorius Waum un ungur cu un ochi – îl tăie cu sabia şi îi spintecă un picior. Acest atentator a fost prins şi executat prin decapitare.” scrie Emil Csallner în cartea „Fapte memorabile din ţinutul Nösen [o contribuţie la istoria oraşului, capitlului şi districtului Nösen, Bistritz, 1941]”.
Cartea a fost tradusă “din nemţeşte de Gelu Pavel – contabil în pensie, la Bistriţa, în 1952” – după cum o indică însemnările primelor pagini şi poate fi consultată la Sala de studiu a Direcţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a Arhivelor Naţionale. Se pare că moartea prin decapitare era aplicată deseori infractorilor de către legiuitorii acelor vremuri sângeroase – probabil pentru că întreg „spectacolul” era urmărit cu sufletul la gură de aproape toţi locuitorii cetăţii şi avea drept scop tocmai înfricoşarea eventualilor răufăcători.
În acelaşi volum este consemnată o altă pedeapsă cutremurătoare: „1567 La 20 ianuarie fiica lui Urban Seufel din Dumitra Mare a fost condamnată a fi îngropată de vie pentru că şi-a omorît copilul (pruncucidere). În aceeaşi zi, fiica lui Ioan Simbriger din Lechinţa a fost condamnată a fi îngropată de vie pentru ruşinea sîngelui (Blutschande) [cred că din cauză că a făcut dragoste cu un străin sau altă naţie şi a rămas gravidă] după ce la 30 octombrie 1566 tatăl ei s-a sinucis în temniţă... Pedeapsa inumană de a se îngropa un condamnat de viu se mai practica încă în secolul XVII.” mai consemnează Emil Csallner în cartea „Fapte memorabile din ţinutul Nösen”.
Doi ani mai târziu, cel mai probabil fără nicio legătură cu evenimentele de mai sus – peste Bistriţa s-a abătut o înspăimântătoare ploaie de pucioasă. Cronicarii vremii scriu despre acea „fluvia sulphures” şi despre stelele nefiresc de multe şi de strălucitoare care au apărut pe cer a doua zi.
Locuitorii Bistriţei au fost atât de impresionaţi şi de înspăimântaţi de acel fenomen meteo încât feţele bisericeşti ale cetăţii au convocat de îndată o întrunire despre posibila sosire a Necuratului şi nu numai: „Episcopul Mathias Hebler îi invită pe clericii bistriţeni la o dispută asupra Sfintei Trinităţi, discutînd în contradictoriu cu George Blaudrata şi Franciscus David care au luat şi ei parte...” povesteşte Emil Csallner.
Sursa foto: antena3.ro
.jpg)
0728-237 215
