Piatra de temelie a bisericii a fost pusă în anul 1927, iar primul său slujitor a fost Grigore Pletosu, profesorul de limba şi literatura română a poetului George Coşbuc, al Mitropolitului Nicolae Bălan şi al Patriarhului României, Miron Cristea.

Clădirea a fost înălţată pe strada Alexandru Odobescu între anii 1927-1938 iar la construirea edificiului a contribuit inclusiv marele compozitor George Enescu – în anii în care încă îşi compunea monumentala creaţie dramatică şi muzicală – Oedip, capodoperă pe care i-a dedicat-o Mariei Tescanu Rosetti – una dintre doamnele de onoare ale Reginei Maria care, după o căsătorie lamentabil eşuată cu prinţul Cantacuzino şi o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, a încercat să-şi dea foc turnându-şi acid pe faţă.

La auzul unei asemenea veşti, Enescu s-a întors rapid de la Paris la Bucureşti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino a rămas desfigurată toată viaţa şi a apărut rareori în fotografii – doar purtând un voal negru pe faţă.

După 10 ani de la susţinerea concertului caritabil de la Bistriţa, în decembrie 1937, George Enescu s-a căsătorit cu ea şi a scris ultimele măsuri ale operei Oedip la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii.

Toate fondurile strânse în urma concertului susţinut de George Enescu în 1927, la Bistriţa, au fost donate pentru a ajuta la construcţia edificiului ortodox în timp ce o altă parte din fondurile necesare construcţiei au venit de la cadrele militare şi de la administraţia oraşului, precum şi din donaţiile credincioşilor.

În plus, pentru finalizarea lucrărilor, s-au primit ajutoare şi din fondul pădurilor grănicereşti de la Năsăud, s-au vândut cărămizi, ilustrate, s-au făcut împrumuturi bancare şi s-a primit ajutor bănesc de la Episcopia Clujului. Arhivele bisericii arată că edificiul a fost ridicat de maistrul Ioan Sasu, care a lucrat după planurile soţiei sale Elena Preda.

Din nefericire, pictura murală originală a edificiului a dispărut, odată cu restaurarea edificiului, între anii 1987-1990. Vechile picturi realizate de pictorul Ioan Herţeg au fost acoperite de altele noi, în stil religios, executate în tehnica tempera grasă. Iconostasul şi scaunele arhiereşti sculptate din lemn au fost restaurate tot în aceeaşi perioadă.

Sursa: www.primăriabistriţa.ro

Foto: wikipedia.ro