Creatorul noii clădiri gimnaziale (cea pe care o cunoaştem azi drept Colegiul „Liviu Rebreanu”) a fost Georg Fischer – cel mai longeviv director al Gimnaziului. A preluat conducerea acestei instituţii în anul 1882 şi a condus-o până în 1914, adică timp de 32 de ani, dintre care doar 4 ani i-a prins în sediul cel nou.

De performanţele longevităţii sale se apropie doar Constantin Rus, actualul director al Colegiului „Liviu Rebreanu”, care, cu unele întreruperi – s-a aflat în fruntea instituţiei timp de 20 de ani.

Pentru construirea noului sediu, Georg Fischer a făcut rost aproape 500.000 de coroane. Având în vedere că o coroană, în 1910, era echivalentul a 10 euro de astăzi – se constată că pentru noul sediu s-au cheltuit aproape 5 milioane de euro. În acest preţ nu erau incluse cheltuielile pentru canalizare şi instalaţia electrică.

Recomandarea sa de a ridica un nou edificiu gimnazial a fost aprobată de presbiteriul Bisericii Evanghelice în 28 august 1892. Noua clădire gimnazială a devenit proiectul vieţii lui Georg Fischer, pentru a cărui finalizare a muncit aproape 20 de ani.

Mai întâi au fost achiziţionate terenurile de pe Aleea Măcelarilor iar finanţarea a fost asigurată prin vânzarea vechilor clădiri, cumpărate de oraşul Bistriţa cu suma de 120.000 de coroane. Suma era departe de a fi suficientă, aşa că Georg Fischer a iniţiat o amplă acţiune de donaţii la care au participat toate instituţiile săseşti din oraş. Cele mai generoase donaţii: băncile Credit und Vorschussverein şi Bistritzer Distrikts Sparkassa AG care au contribuit cu 40.000 respectiv 42.000 de coroane. Kamilla Textoris a donat 4120 de coroane alături de alţi donatori individuali printre care şi numeroşi români, evrei şi maghiari – majoritatea, foşti elevi ai Gimnaziului care datorau ascensiunea lor socială acestei instituţii.

În final, din donaţii s-au strâns 156.764 de coroane dar finanţarea noii construcţii gimnaziale a putut fi acoperită doar datorită ajutorului primit de la Ministerul Culturii şi Învăţământului din Budapesta, care a mai disponibilizat 192.000 de coroane.

Clădirea de pe Aleea Măcelarilor a fost construită după planurile arhitectului vienez Paul Brang şi a costat, în final, 496.959 coroane, fără a fi incluse aici cheltuielile pentru canalizare şi instalaţia electrică.

Pe 1 aprilie 1908 s-au demarat lucrările – care au avansat într-un ritm atât de rapid încât clădirea a fost dată în folosinţă la începutul lunii septembrie 1910.

„O realizare culturală imensă a tuturor saşilor din Nosnerland – un monument grandios care aminteşte de covârşitoarea însemnătate pe care saşii ardeleni o acordau educaţiei şcolare...” scria Günter Klein, în Revista Bistriţei, într-un articol referitor la directorii saşi care s-au perindat pe la conducerea gimnaziului până în 1944.

Günter Klein mai precizează în articol că, pentru a celebra meritele deosebite ale directorului Georg Fischer, comunitatea evanghelică din Bistriţa a montat o placă comemorativă în holul de la intrarea în clădire cu textul: „Georg Fischer, Gymnasialdirektor 1882 – 1914, dem hochverdienten Schopfer dieses Baues, die dankbare Kirchengemainde” (Lui Georg Fischer, director de gimnaziu între 1882 – 1914, creatorului extrem de merituos al acestei clădiri – comunitatea bisericească recunoscătoare).

Placheta a fost demontată după 1945 împreună cu placheta comemorativă pe care se aflau numele elevilor căzuţi în Primul Război Mondial.