Oraşul avea o tradiţie în domeniul tipografiilor şi al legătoriilor de cărţi: se spune că primul legător de carte bistriţean ar fi fost Emerich Gall, atestat documentar în anul 1745. Un deceniu mai târziu apărea şi primul tipograf, în persoana lui Cristian Lehmann care, în jurul anului 1760 va inaugura la Bistriţa prima tipografie. În 1791 la Bistriţa exista deja un al doilea tipograf, Petrus Eckhard.

Între anii 1813 – 1835 tipografia bistriţeană a fost condusă de Johann Filtsch, născut în Sibiu, un iniţiat într-ale tainelor cuvântului scris. Importanţa acestei tipografii este covârşitoare pentru dezvoltarea presei în zona Bistriţei şi a Năsăudului: aici s-au tipărit primele săptămânale de limba germană dar şi primele publicaţii româneşti de la Năsăud: Magazinu Pedagogigu şi Calendariu pedagogigu.

Ce anume citeau bistriţenii în acei ani? Ei bine, senatorul Carl Wittstock a înfiinţat în 1862 Bistritzer Wochenblatt şi a condus destinele acestui ziar până în 1870. Nu se poate vorbi de o organizare riguroasă a redacţiei, ziarul funcţiona doar datorită abonamentelor făcute de cititori. Erau, în medie, 200 – 300 de abonaţi iar aceştia asigurau costurile de procurare a hârtiei şi tipăririi. Prin apariţia acestui săptămânal, mica tipografie a făcut un mare salt în domeniul presei social-politice de limbă germană din Ardeal, desfiinţând, practic, monopolul celor două centre Sibiu şi Braşov.

În 1871 apărea şi Neues Bistritzer Wochenblatt. Publicaţia avea un format mic, articolele erau aşezate pe două coloane şi conţineau informaţii referitoare la preţul cerealelor pe piaţa bistriţeană, evenimente şi însemnări din Reghin (ceea ce a presupus existenţa unui corespondent) dar, spre deosebire de prima publicaţie, aici se întâlnesc şi preocupări în domeniul politic. Evenimentele mondene, artistice sau cele legate de asociaţiile de meşteşugari sunt neglijate în mare parte, dar există o serie de articole referitoare la problemele edilitare ale comunităţii şi bisericii.

Un al treilea săptămânal – Bistritzer Wochenschrift (Siebenburgen) – va apărea pe piaţa bistriţeană până în 1916, devenind în scurt timp, ziarul oficial al comitatului. “Foaia” săptămânală are tot patru pagini, ca şi precedentele publicaţii, conţine rapoarte ale şedinţelor sfatului orăşenesc, ale asociaţiilor şi, în premieră, o revistă a presei cu ceea ce se scria în alte ziare şi reviste despre Bistriţa. Din 1874, ziarul publică şi un supliment de 8 pagini cu un conţinut preponderent literar şi umoristic. Apar şi primele benzi desenate având drept temă câte un obicei sau un viciu din viaţa cotidiană a bistriţenilor.