Cine-ar fi crezut că Bistrița se numără printre localitățile cu una dintre cele mai timpurii așezăminte ale ordinului călugărilor dominicani.

Mănăstirea dominicană situată în centrul istoric al orașului, aproape de unul dintre puținele ziduri ale cetății care încă a rămas în picioare, a fost ridicată în anul 1245.

Pe locul respectiv funcționează momentan un cămin pentru persoane vârstnice. Asta pentru că în 1800, mănăstirea deja nu mai era în picioare, fiind distrusă în parte de incendiile din 1680 și respectiv din 1758.

Călătorii din secolele XVII și XVIII-lea care au călcat prin vechea cetate săsească descriu mănăstirea ca fiind foarte mare și grandioasă, dotată cu multe chili.

Pe baza descrierii lor a fost făcută și o schiță a acestei mănăstiri. Se pare că ordinul călugărilor dominicani în Transilvania și în Bistrița avea o influență destul de mare. În secolul al XIV-lea, mănăstirea de călugări a fost completată de încă una ridicată în apropiere, dedicată măicuțelor.

„La 1510, acest convent era format din 22 de călugărițe, deținând numeroase bunuri și proprietăți. O donație din anul 1485, în valoare de 1000 de florini includea o pescărie în Viile Tecii și o moară. După îndepărtarea călugărițelor din oraș, bunurile mănăstirii de maici au trecut în proprietatea orașului”, dezvăluie istoricii locali Vasile Duda și Corneliu Gaiu, în „Topografia monumentelor din municipiul Bistrița”.

Cine erau călugării dominicani sau „Câinii Domnului”, care au pus bazele mănăstirii?

Frații pedicatori sau călugării dominicani au început să se înmulțească după anul 1216, după ce au început să fie agreați de papalitate. Una dintre cele mai importante misiuni ale fraților predicatori a fost convertirea la creștinism a neamurilor păgâne.

Istoricii spun că acești călugări dominicani, recunoscuți după glugile negre, semănau teamă oriunde mergeau. Această frăție monahală catolică a dus la revoluționarea din temelii a vieții religioase din întreaga Europa medievală.

Ordinul Dominicanilor a fost unealta cu care Biserica a luptat cu ereziile, superstițiile și ideile care se îndepărtau de dogmele religioase.

Perioada de aur a acestui ordin a fost secolul al XIII-lea, când călugării au luptat cel mai intens cu ereziile și practicile păgâne.

Istoricii spun că Ordinul Dominican a jucat un rol important în apariția și funcționarea temutei inchiziții. Papii care au condus biserica au considerat că acești călugări erau cel mai bine pregătiți pentru a combate ereziile, motiv pentru care una dintre sarcinile principale ale acestora era anchetarea celor care se îndepărtau de Cel de Sus.