Ludovic cel Mare (1326-1382), rege al Ungariei începând cu 1342 poate fi socotit de istorici şi primul suveran al celor trei ţări româneşti – Valahia (pe toata durata domniei sale, cu scurte episoade de nesupunere), Moldova (pe care a şi întemeiat-o, până în 1360, când nu mai reuşeşte să-l supună pe „infidelul” Bogdan) şi Transilvania.

Nicolae Alexandru, Vladisvav I şi Radu I, domni ai Ţării Româneşti au fost, pe rând vasali ai lui Ludovic cel Mare care, în 1337, trece Carpatii într-o expediţie împotriva tătarilor şi îl lasă cneaz în Maramureş pe unul dintre participanții la campanie, Dragoş. Ulterior Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas (fiul lui Dragoş) și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș. Bătălia dintre Bogdan I și Balc și ceilalți fii ai lui Sas este confirmată în diploma regală acordată lui Balc de Ludovic I, în 2 februarie 1365.

Fidelitatea acestor vasali în epoca respectivă este o chestiune discutabilă, mai ales că au existat conflicte consemnate în documentele istorice ale vremii. Dar, din punct de vedere juridic, Ludovic cel Mare a fost primul domnitor medieval care a avut controlul celor trei teritorii româneşti.

Nu doar că a vizitat Bistriţa, dar Ludovic I de Anjou a emis de aici documente regale în favoarea Dragoşeştilor, fiind şi cel care a acordat oraşului dreptul de a purta însemnele heraldice regale pe blazonul oraşului.

Prin privilegiile care le-a acordat Bistriţei, prin prezenţa şi emiterea de documente regale de aici – nu poate să fie decât seducător să afirmăm că, măcar pentru o vreme, Bistriţa a fost prima capitală a tuturor teritoriilor României de azi.

Tot în perioada domniei sale, a fost consemnat un „scandal” - un conflict în care sunt implicați românii din actualul sat Petriș și sașii din Satu Nou, prin 1366.

Conflictul este legat de dreptul de proprietate a unei păduri, iar regele Ludovic I se deplasează personal la Bistrița, unde îi cere judelui Ubaldus Tumels să judece acest litigiu. Documentul care conține hotărârea judecatei este publicat în 1894, în revista „Familia”, de academicianul Atanasie Marian Marienescu, document preluat din volumul „Documente privitoare la Istoria Românilor”, publicat de Academia Română (vol. I, partea a 2-a, pag. 112-118) – se precizează pe www.identitatea.ro.

Documentul în latină care consemnează „împăcăciunea din cetatea Bistriței” precizează că „Noi Ubaldus Tumels jude, Casparos Hennel, Simon de Frank și Petru de Revel şi ceilalți civili jurați ai cetății Bistrița și prin aceste de față dăm întru memoria tuturora că între Valachii din Sâm Petru și între Teutonii (Sașii) din bunul Husalseiff așezat în cercul satelor Bistriței a fost stârnită grea discordie...”

Saşii "fac plânsoarea că Valachii din satul Sâm Petru (...) pentru a zidi satul, au alăturat o pădure bunului lor. Valachii nu vor să o cedeze, iar brazii din pădure se pare că au fost folosiţi de sași pentru ridicarea caselor. Valachii din satul Sâm Petru cu necaz au adus înainte că teritoriul lor, de "peste o mie de ani posedat, prin ei și prin strămoșii lor, de mai de multe ori cu sânge răscumpărat - s-ar risipi".

Mai mult decât atât, Valachii au adus înainte cu necaz, că Teutonii ar voi să-și facă satul, nu acolo unde a fost cândva, unde e cunoscut și din ruini ar fi a se vedea aproape de satul Solna (Jelna), ci ar vrea să-l așeze în conținutul satului lor (al Valachilor); din ce ușor ar fi de prevăzut, că noi mulți de la dânșii vom suferi injurii și prejudecăți.

În privința acestei discordii, după cum am ținut între noi sfat matur, am aflat a fi cu drept și echitabil, că deoarece teritoriul, hotarele încă cu ocazia intrării Hunnilor desemnate sunt imutabile (...) Această pădure să rămână în stăpânirea satului Valachilor, că aceea din bătrâni a fost, precum arată situațiunea și notița publică.

Sașii) au zis: Românilor, pentru acest efort amicabil, le dau mari mulțumiri și împrumutat le votează amiciția și serviciile lor … După ce aceste toate le-am adus la cunoștiința Serenissimului Rege al nostru, acesta a declarat, că bine și drept s-au făcut toate...”, se mai precizează în documentul parafat şi „dat în Bistrița, precum se vede mai sus”. 

Sursă: bistrita_noastra@yahoogroups.ro, identitatea.ro