Regele Ludovic I de Anjou, in dorinta de a incuraja industria si comertul sasilor bistriteni, le-a acordat acestora dreptul de a tine “targul cel mare”. Acest targ era tinut de Sfantul Bartolomeu si dura 15 zile.

“Ca urmare, localnicii au edificat in scurta vreme Complexul Sugalete si cu scopuri mercuriale si de deservire, construind spatii extinse de depozitare si adapost pentru negustori si convoaiele lor. Sub portiunea acoperita a coloanelor, comerciantii isi puteau etala marfa pe timp nefavorabil, in vreme ce Piata Centrala (Marktplatz) oferea un spatiu mai mult decat suficient cand timpul era frumos”, noteaza Oscar Skrabel in Nostalgii citadine.

Orasul bistritean se gasea la intersectia unor drumuri comerciale foarte importate in acea perioada, drumuri ce uneau Europa de Vest cu cea de Est. Deoarece trecerea prin Bistrita oferea posibilitatea negustorilor de a avea o calatorie mai usoara, numarul celor care tranzitau orasul era insemnat.

“De multe ori comerciantii zaboveau aici, fiind scutiti de taxe si impozite, dar si obligati, prin ordinul expres al regelui, sa-si ofere marfa spre vaznare si bistritenilor, cand tranzitau burgul. Aproape zilnic, care cu coviltire umpleau curtile lungi ale caselor din Sugalete. Aici erau amenajate, pe langa depozite spatioase, si grajdurile pentru animalele de povara. In incaperile dinspre piata, drumetii se puteau ospata pe cinste, cu rafinatele preparate culinare ale bistritenilor. Vinurile autohtone de Lechinta, Teaca, Neuburgerul si Steiningerul erau renumite si se bucurau si atunci de o binemeritata apreciere. Viile roditoare din preajma orasului erau mai mult decat indestulatoare pentru a asigura din belsug vinul pentru cei ce-si potoleau cu greu setea, sau doreau sa-si “pertracheze” afacerile la un pahar”, mai scrie Oscar Skrabel.

De multe ori oaspetii doreau sa fie feriti de privirile trecatorilor si cereau sa stea in curtile sau in gradinile din spatele complexului. Alteori, acestia preferau sa-si petreaca timpul la mesele dinspre strada. Zona era una cu multa voie buna, unde instrumentele muzicale puteau fi auzite aproape peste tot, mai ales la ceas de seara, cand parca incercau sa se intreaca intre ele.

“Tarziu, in noapte, oaspetii se retrageau spre camerele de la etaj, amenajate in dormitoare confortabile. Doar ceasul din Turnul sasilor mai tinea seama timpului, batand orele exact, pentru cei care ar fi fost interesati sau dispusi sa le mai auda. Numai garda municipala, ce patrula noaptea prin targ, le mai urmarea, deoarece si ei anuntau ora cu glasurile ragusite, odata cu asigurarea data orasenilor ca este liniste deplina si totu-i in ordine in cetate. Dis-de-dimineata zona fremata datorita targovetilor. Se randuiau mesele si tonetele cu marfa. Uneori marfa era expuse in carute sau chiar pe jos, sub boltile stradale”, consemneaza autorul “Nostalgiilor citadine”.

Bistritenii puteau cumpara de acolo marfuri diverse, de la obiecte facute de mesterii locali pana la obiecte din aur si argint, haine bisericesti sau chiar arme.

In ultima perioada, in zona au fost facute multe modificari care au schimbat infatisarea si culoara specifica a ansamblului. O parte din elementele decorative au disparut, iar o data cu ele si o parte din ceea ce insemnau Sugaletele.

“Pierzand din amplitudinea acoperisurilor, Sugaletele a pierdut si din somptuozitatea de odinioara. Uniformizarea copertinelor a saracit complexul de farmecul sau medieval”, mai noteaza Oscar Skrabel.

Parterul este si astazi inchirat comerciantilor si impreuna cu coloanele exterioare mai poate oferi o imagine care sa aduca aminte de ceea ce insemnau Sugaletele in perioada medievala.