Şi locuitorii din Bistriţa anilor 30 se plângeau de aspectul oraşului lor sau de efectele pe care târgurile le aveau în viaţa bistriţenilor. Într-un text savuros, care poate fi admirat încă pe panourile de lângă Biserica Evanghelică din centru, un personaj important al urbei de demult se plânge de atmosfera imposibilă care nu lasă loc de odihnă şi relaxare după câte un târg care lasă în urmă un adevărat dezastru: bistriţenii sunt treziţi cu noaptea-n cap de comercianţii care îşi descarcă marfa iar traficul este infernal până spre Beclean:

„...Dimineaţa, pela orele 3, toţi locuitorii din jurul acelei pieţi sunt deşteptaţi până a nu se face ziuă (ora 3 dimineaţa!) de înjurături, sbierături teribile, de clopoţeii cailor, urmând apoi nişte detunături, parcă ar fi de tunuri: aruncarea scândurilor, etc.

La întoarcerea lor, fie spre casă, fie spre târg, spre Beclean, împiedică circulaţia de multe ori câte o jumătate de oră – poate şi mai mult – fiind scândurile grele sau caii slabi, se întoarnă greu, oprindu-se în drum câte 2 sau 3 căruţe, ne mai putând merge.

După trecerea târgului, după ce orăşanul a înghiţit praful din belşug, ar ieşi şi dânsul puţin să respire aerul curat pe un balcon, pe un scaun dinaintea curţii, sau s’ar plimba. Însă este un alt necaz: vine gunoiul lăsat pe piaţă, care răspândeşte un miros îngrozitor, neputându-se nici noaptea sta şi dormi cu un geam deschis, mai ales acum cu căldurile acestea de vară...”

Materialul este semnat „Şeful Poliţiei, Cavaceviciu” şi reprezintă o cronică a anilor de demult în care Bistriţa încă mai găzduia târguri în centrul oraşului. Practic, o serie de 6 panouri cu fotografii şi scurte texte reconstruiesc o întreagă atmosferă a târgurilor de demult din întreaga Transilvanie, reunite într-o spectaculoasă expoziţie foto documentară inaugurată în Piaţa Centrală, zilele trecute, cu prilejul Târgului de vară al Bistriţei.